Mulți dintre voi, superbloggeri, l-ați cunoscut – online și/sau offline. Concurent cu vechime în competiție, încă din ediția Spring SuperBlog 2014, Radu Ţuglea a fost și un membru activ în comunitatea noastră. În primăvara 2020, a plecat „Dincolo de nori” (așa cum își denumise blogul), după o îndelungă suferință. A lăsat în urmă multe amintiri frumoase.
Astăzi, 8 noiembrie, ar fi fost ziua lui, așa că i-am pregătit împreună un articol in memoriam. Mulțumim tuturor celor care au contribuit cu mesaje:
Oana Pană – Mi-aduc aminte cand am stat pe terasa la Miorița și Radu îmi povestea din aventurile lui și zâmbea, avea un ton atât de pozitiv încât as fi zis ca nu are nimic, dacă nu aș fi știut. Sper ca în nori acolo sa facă la fel de mult îngerii sa zâmbească. Mulțumesc, Radu, ma bucur ca te am cunoscut.
Oana Alexandra Nica – Eu nu l-am cunoscut pe Radu, am venit mai târziu în competiție. Știu povestea bătăliilor lui și țin minte această gală. E mereu emoție pură… Este unul dintre motivele pentru care am intrat în competiție. Avea un pozitivism extraordinar și o putere fantastică. M-a molipsit. Pare ciudat să vorbim la trecut despre el. Am sperat că va învinge boala.
Diana Elena Gole – Nu am interacționat mult cu Radu, dar îl citeam cu drag. Îmi plăcea cum scrie, pozitivitatea pe care o emana. Și, culmea, semăna teribil cu un unchi de-al meu răpus de aceeași boală. Asta parcă îl făcea special pentru mine.
Georgiana Tonef-Filip – Am plecat din Poiana cu el și Alin [n.n. după Gala SuperBlog 2018]. În gara la Brașov s-a purtat minunat. Parca el încerca să ne încurajeze.
Beatrix Cozma – Eu nu L-am cunoscut personal, dar îl urmăream de când cu Super Blog. Mă pregăteam o data, ca toți din competiție sa ma plâng ca n am timp sa scriu, ca ma terminase psihic și fizic pierderea sarcinii. Apoi am deschis pagina și domnul Radu, scria despre tratamentul pe care-l urma, despre lupta lui cu… M-am rușinat, n-aveam nici un motiv sa ma plâng. Atunci mi am promis ca nu ma voi plânge, ca voi scrie chiar dacă va trece de 12 noaptea. Dumnezeu să-l odihnească!
Elena Georgeta Vasile – Doamne, cate „certuri” aveam cu el zi de zi, la curs. În ianuarie 2019 am început împreună un curs și era „colegul meu” din stânga. Zilnic mă bătea la cap să mă înscriu cu el in competiție. Râdeam și ne contraziceam la fiecare minut. A fost un om tare bun…
Luminița Tudosă – Pe Radu Ţuglea nu l-am cunoscut personal, dar a fost unul dintre mentorii mei aici la SuperBlog. Povestea i-am aflat-o atunci cand i-am luat un interviu pe blog.
Almona Ţilea – Radu mi-a făcut „botezul” în SuperBlog. Nici nu urcasem bine articolul de înscriere la Spring SuperBlog 2018, că primesc notificare de comentariu nou. „Dincolo de nori” îmi spunea „Bun venit în competiție! Să nu ne iei chiar toate premiile!” A fost un adversar și un coechipier, în același timp. M-a uimit jovialitatea lui când l-am cunoscut personal la Gală, la Hotel Aurora. M-a impresionat până la lacrimi la Gala din Poiana Brașov. Deși glasul era mut, ochii vorbeau într-una. Am sperat la mai bine când l-am revăzut la Miorița. Îmi lipsește concurentul Radu, dar mai ales, camaradul Radu. A lăsat un gol mare, dar și o lecție de viață, de curaj și determinare. Drum lin spre Paradis, Radule!
Alina Gheorghe – Radu a fost puternic, a fost un barbat cu personalitate, a fost un barbat care si-a respectat opiniile si nu s-a sfiit niciodata sa spuna exact ce gandea. Era incapatanat si a trait exact asa cum a dorit si i-a placut, cu asumare si demnitate. Eu l-am privit cu ochi de fiica, de aceea am sperat ca va invinge a doua oara cancerul. Daca ar fi fost tatal meu cred ca ne-am fi contrat si ciondanit des. :)) L-am placut, stimat si respectat, a fost reciproc! ☺️ Dumnezeu sa il odihneasca!
Cristian Hatschner alias Cluc – Primul blogger pe care l-am cunoscut ofline a fost Radu, cu ocazia Regatei Marilor Veliere de la Constanta, din anul 2016, unde am fost blogger partener. Era si perioada inscrierilor pentru SuperBlog iar eu ezitam pentru ca fusesem dezamagit de editia anterioara, dar Radu mi-a spus că nu conteaza competitia ci altele… pe care le-am descoperit in timp. De atunci, ne-am revazut la fiecare Gala unde am participat si la Spring SuperBlog 2018 i-am oferit cartea mea, pe care a citit-o pe parcursul celor trei zile petrecute la Mamaia. El locuind in Constanta venise ăn fiecare zi de acasa la noi, pentru a fi cu noi!
Mona Rusinescu – Datorită lui Radu sunt aici. La el am văzut articolul de înscriere și am aflat de SuperBlog. A fost primul care mi-a urat „Bun venit”, primul care mi-a comentat pe blog și pe urmă m-a încurajat în privat în unele situatii. Am și râs mult cu el, după ce ne-am cunoscut mai bine, chiar dacă online. Ne-am și contrat, mai ales când am fost jurat, dar mereu a dat dovadă de respect, fair-play și pur și simplu îți dădea o stare de bine. Și pe parcursul bolii și al tratamentului parcă el îmi dădea convingerea că totul va fi bine, chiar dacă eu nu îndrăzneam să cred. Ultimele cuvinte pe care mi le-a spus, au fost de fapt o urare de ziua mea. După puțin timp s-a ascuns Dincolo de nori. Cu toate acestea și-a făcut timp să mai ofere un zâmbet. Mi-a câștigat respectul și, deși nu l-am cunoscut în realitate, nu îl voi uita niciodată!
Cristina Chifu – Radu nu a fost, Radu este în continuare aici, doar că ne privește din altă dimensiune și sigur se bucură că ne amintim cu drag și dor de el. Pe Radu l-am întâlnit la mai multe gale, dar nicicând nu m-a impresionat mai mult ca la ultimele două. Nu și-a ascuns diagnosticul, nu s-a plâns, nu a cerut nimic de la nimeni, doar a împărtășit cu noi toți, prin intermediul blogului, experientele sale îngrozitoare. Radu știa ce urma, dar a fost puternic pentru fiul său și pentru noi toți, arătându-ne ca putem fi demni în fata morții. Ne-am văzut ultima oară în centrul Brasovului. I-am dus o țigară electronică, pe care o uitase la hotel. Ne-a făcut niște poze (mie si lui Geo) la bradul acela imens din Piata Sfatului. Atunci, nu mi-am imaginat că nu-l voi mai vedea. Radu, sigur urmăreste acest concurs, pe care l-a îndrăgit și pentru care a pus suflet, muncă și mult talent și își dorește să se respecte ce-a transmis el la ultima gala, asta dacă nu cumva a început chiar el un SuperBlog, acolo în ceruri. Dumnezeu să-l odihnească în pace și noi, să ne amintim de el cu drag, emoție și respect.
Lelia Iancu – Pe Radu Ţuglea l am cunoscut in online cu ocazia SuperBlog. Ii citeam mereu postările, dar cel care mi a rămas in minte a fost cea de la proba cu mașina viitorului și Paralela făcută cu fratii Jderi! Mai apoi, am citit o carte pe nerăsuflate la o recomandare a lui și am făcut după aceea recenzie… De fiecare data când ridic ochii spre cer imi vine in minte numele blogului sau “Dincolo de nori” și gândul imi zboară la el…
Irina-Cristina Ţenu – Eu nu l-am cunoscut decât virtual, dar mereu i-am apreciat creativitatea și forța cu care luptat până la final. {…} A fost un om talentat și cu dragoste de cuvânt. Probabil acum scrie îngerilor, Dincolo de Nori, și ne ține pumnii, zâmbind.
Izabella Miklos – A fost un Om plin de viata si mult curaj pana la capăt. L-am admirat chiar de la început. Știu ca Dincolo de nori ești Tu, Radu, si ne admiri comentariile. Domnul e cu Tine acum!
Dana Codori – Ce binecuvântați am fost că l-am cunoscut şi ce norocoşi sunt acum îngerii că-l au acolo sus…
Radu este cel care ne-a lăsat fiecăruia câte o lecție de viață şi, pare-se, îi vom fi veşnic recunoscători. Cred că iubirea şi recunoştința nu au limite şi vor trece până dincolo de nori… până acolo de unde Radu ne zâmbeşte.
Las aici versurile pe care le-am scris în ziua în care a plecat:
„Nici zâmbet şi nici glas nu am…
rămân doar ochii curgători
când un suflet blând pleacă dincolo de nori…
Se duce lin acolo unde nu-i durere, unde nu-i suspin,
se-aşează lângă îngeri sub un cer mult mai senin…„
Cătălina Mitu – Radu a fost printre puținele persoane ce mă sfătuia când scriam. Îmi spunea verde-n față unde greșeam, îmi spunea opinia lui fără să mă menajeze, îmi dădea sfaturi. Când ne întâlneam la diverse evenimente sau chiar și întâmplător pe stradă zâmbea, a fost un luptător până în ultima clipă. întotdeauna aveam ceva de învățat de la Radu, mereu o vorbă bună, un sfat bun! Drum lin printre nori, Radu. Sper să le povestești îngerilor despre noi cei rămași aici pe pământ.
Daniel Botea – Pe Radu mi-l voi aminti mereu cu placere pentru pasiunea lui pentru vinul Negru de Dragasani. Exact ca acest vin rar si unic, Radu Radu este apreciat de cunoscuti pentru felul lui de a fi si de a interactiona cu ceilalti. Cum se obisnuieste la bloggeri las aici o imagine si un link.
Gheorghe Chifu – Și eu l-am cunoscut pe Radu la mai multe gale SuperBlog. Era un om modest, scria foarte bine și dădea sfaturi utile și altora. Era o placere sa stai de vorba cu el. Avea multa simplitate în comportament, un adevărat OM. Sper ca acolo în ceruri sa continue sa scrie tot atât de bine și sa inițieze un astfel de concurs printre îngeri. Dumnezeu sa îl binecuvânteze acolo sus.
Ioana Razk – L-am cunoscut virtual la Superblog, ne-am întâlnit la o Gală şi… ce a urmat a fost o prietenie mai mult decât specială. Am descoperit un om extraordinar, cu o mulțime de calități de invidiat. Printre ele, dragostea pentru cei doi băieți şi pentru părinții lui. Orice aş spune despre el nu l-ar putea descrie îndeajuns de bine. Din păcate, a suferit prea mult şi a plecat prea devreme. Nu ştiu cât şi ce a lăsat în urmă dar, cu siguranță, zeci de oameni îl regretă. Printre ei, eu.
Roxana Vasilescu – I-am remarcat eleganța în online și m-am bucurat de o prietenie specială în offline. Păstrez amintiri dragi cu omul acesta generos și talentat.
Raluca Filimon – Radu a fost un om puternic care a luptat cu boala până în ultima clipă. Am avut ocazia să-l cunosc offline și am două amintiri superblogosferice în care apare și Radu. Prima dată l-am remarcat la Gala din 2018. Am dansat și am povestit. Îmi povestea cum a aflat despre această boală, despre simptomele pe care le avea. Era optimist. La ultima Gală am făcut această fotografie. Țin minte că acel moment în care am strâns banii și îi dăduse Claudia la Gală a fost atât de emoționant. Am plâns atunci și am emoții și lacrimi și acum când îmi aduc aminte de scrisoarea de mulțumire sau mai bine spus de recunoștință și de încercarea lui Radu de a vorbi. După Gală ne povestea despre mâncarea lichidă pe care are voie să o consume. Bloggerul Radu este un exemplu de tărie de caracter și de motivație pentru Competiția SuperBlog. Simbol al motivației.
Marius Mandache – Mi-e greu sa vorbesc de oameni care se duc. Este trist sa dispari asa. Da, ca in alta dimensiune and stuff… dar, ei nu mai sunt AICI. Ma bucur ca au ramas amintirile, ca s-au construit, s-au pastrat. Rămân scrierile lui Radu, părerile lui si niște strângeri de mână. In fotografi asta cred ca a fost ultima data cand ne-am vazut si am împărțit același podium, cumva. Toți oamenii buni pe care nu-i mai văd imi rămân in inimă.
Georgiana C. Georgy – Dumnezeu sa îl odihnească în pace între îngeri! Din pacate, nu am avut plăcerea sa îl cunosc personal, însă i-am citit textele cu drag, transmit emoție, talent și creativitate din belsug. Cu alte cuvinte, simți ca autorul din spatele cuvintelor a fost un OM de toată isprava, vesel, inteligent și cu un suflet nobil.
Maria Călin – Am vorbit mult cu Radu! Chiar daca eram ” rivali” in multe concursuri se bucura pentru mine, ma bucuram pentru el! Radu continua sa fie langa mine! Mi -a trimis odata, de ziua mea, o lumanare cu gel in care era o stea de mare si niste flori micute! Un om bun si cald, modest si generos! Acum este el insusi este o steluta! De ziua lui voi aprinde lumanarea de la el!
Silvia Puiu – L-am intalnit fata in fata la Gala din Mamaia din mai, 2017. Mi s-a parut una dintre cele mai frumoase amintiri de la gala. Ne-a asteptat la gara din Constanta sa se asigure ca ajungem cum trebuie la hotel. La plecarea spre casa, am luat autobuzul pentru gara si, total intamplator, ne-am intalnit cu Radu in autobuz. cred ca era cu fiul dlui. A fost o coincidenta placuta, o simetrie a sosirii noastre. Imi plac oamenii care fac gesturi mici, simple, dar incarcate de bunatate. In rest, nu am interactionat foarte mult, dar l-am admirat pentru pasiunea cu care scria, chiar daca suferea in tacere. {…} Ar fi frumos sa apara o carte a lui Radu Tuglea, post mortem, cu titlul minunat al blogului si cu principalele lui scrieri.
Constantin Târnoveanu – Ultima amintire pe care o am despre Radu este din primavara lui 2019, la Hotel Miorita. Am impartit cateva beri pe terasa hotelului si am povestit despre o gramada de chestii. La Gala din iarna trebuia sa impart camera cu el, dar din pacate n-a mai reusit sa vina. Mi-e greu sa vorbesc despre oamenii care nu mai sunt printre noi, mai ales daca i-am indragit, iar Radu nu face exceptie.
Mădălina Sultan – Eu nu l-am cunoscut pe Radu decât prin intermediul internetului, dar i-am urmărit parcursul in Superblog, i-am citit articolele chiar și în afara competiției. Știu că era mândru de formația lui de inginer și urmărea logica în orice făcea. L-am simțit un om curajos, demn, care a trecut prin viață cu fruntea sus până la final.
Gala SuperBlog 2018 ne-a prilejuit un moment pe cat de emotionant, pe atat de memorabil: el ne-a rugat sa citim un mesaj in numele lui, noi i-am prezentat surpriza colectivă, pentru care „complotasem” cu voi, cu unii sponsori și parteneri. Avea să-si scrie apoi impresiile pe blog.
Drept concluzie, ne amintim cu drag de ce scria la finalul un articol de pe blogul sau, dupa ultima interactiune offline, la Gala Spring SuperBlog 2019:
„În încheiere, vreau să mai spun doar atât. SuperBlog nu este doar o competiție. Depășește cu mult limitele unei astfel de abordări. Bine, voi spune… Este o mare familie în care ne mai contrazicem, mai avem divergențe, dar în care rămânem cu toți alături. Să auzim numai de bine!”
Te îmbrățișăm, Radu! Zbor lin acolo, dincolo de nori!
Lasă un răspuns