Îl știm de la Spring SuperBlog 2014, competiție în care s-a clasat pe locul 6 și a câștigat prima probă, propusă de sponsorul Delaco. Blogger profesionist de 7 ani, Călin Ciabai consideră că bloggingul „nu este un job de vis, cum probabil speră cei care sunt la început de drum. Pentru a fi blogger profesionist, pentru a trăi din asta, nu vei scrie doar despre lucruri care îți plac”. Vă invităm să-l cunoașteți mai bine din interviul de mai jos.
1. Te invităm să te prezinţi. Cine este Călin Ciabai, online şi offline?
În offline, cam ca și-n online, sunt cam de toate. De mic am fost atras de partea artistică și cam de orice însemna activitate extracuriculară. Școala, în rutina ei obositoare 8 – 13, nu mi-a plăcut, așa că am găsit toate metodele posibile să o evit. Am jucat foarte mult baschet, am prezentat concursurile de miss ale liceului, am avut propria-mi emisiune la radio, am fost realizator și co-prezentator al unei emisiuni TV la un obscur post local, am jucat în piese de teatru, am jucat și în niște scurt-metraje (proiecte de facultate, nimic mai mult), am luat niște premii… până când am devenit „om mare”: am terminat jurnalismul și mi-am distrus visul de a schimba lumea. Ideea idilică pe care o aveam eu despre asta a dispărut după ce am văzut mizeria care este mass-media românească: atacuri pe la spate, fățărnicie, mâncătorie… multă, multă mizerie urâtă. Așa că m-am retras încet spre online, unde sunt exact ceea ce vreau, cum vreau și când vreau: de la împătimit al jocurilor video la promoter al României, pasionat de turism sau tehnologie și, în general, spirit liber.
2. Prezintă-ne pe scurt, blogurile pe care scrii.
Am foarte, foarte multe bloguri pe care scriu, majoritatea semi-active și extrem de obscure. Aproape toate sunt în limba engleză. Am scris și scriu de toate – tehnologie, știri, jocuri, sănătate, turism etc. Și prefer să le țin secrete. Dar mă exprim liber (și foarte rar) pe blogul meu personal, Calin Ciabai.
3. La începutul anului 2008, ai decis să devii blogger profesionist şi ai renunțat la jobul pe care îl aveai atunci. În ce domeniu lucrai înainte? Ce te-a făcut să iei această decizie și cum au decurs lucrurile? Cum a primit familia ta vestea?
Eram foarte tânăr când am luat decizia asta – aveam 24 de ani și scriam pentru un site foarte mare: era între primele 400 din lume și, inițial, nu-mi venea să cred că se poate câștiga atât de mult din scris, pe un blog. Dar am citit foarte mult despre asta și am văzut că se poate – am înțeles că, pe cont propriu, aș putea câștiga mult mai mult decât mi-ar putea crește ei salariul: ăsta a fost motivul principal.
Am avut mare noroc că familia m-a susținut, deși nu erau 100% de acord să renunț la un job atât de bun. Dar eu citisem poveștile alea de vis: muncești 4 ore pe săptămână și încasezi cecuri de zeci de mii de dolari. Arunci un articol aici, unul acolo și bei cocktailuri în Bali, ca un rege. Lucruri care sunt cât se poate de departe de adevăr: după primele 6 luni de muncit chiar și 10-12 ore zilnic, nu câștigasem decât 300 de dolari. Nu a fost și nu este ușor!
4. Au trecut șapte ani de când ești blogger profesionist. Cu ce satisfacții și cu ce minusuri vine acest job? Cum s-a schimbat viaţa ta de când ai început să faci blogging profesionist? Care sunt cele mai mari realizări pe care le-ai obţinut prin blogging?
Pe cât e de satisfăcător din punct de vedere profesional, pe atât de frustrant este să fii blogger în România. Multă vreme îmi era rușine să răspund „blogger” la întrebarea „cu ce te ocupi?” pentru că mereu se ridicau sprâncene și curgeau sfaturile bune: „mută-te la București, că sunt mai multe posibilități acolo”; „cunosc eu pe cineva care poate te-ajută…”, lucruri de genul ăsta. Privirile pline de milă sau neîncredere mă înnebuneau și simțeam cum încep să clocotesc, dar încet am început să îi ignor: nu contează ce cred ei despre mine, contează ce știu eu că sunt. Și sunt bine.
Dar nu este un job de vis, cum probabil speră cei care sunt la început de drum. Pentru a fi blogger profesionist, pentru a trăi din asta, nu vei scrie doar despre lucruri care îți plac. Probabil că nu este visul tău să scrii despre cea mai nouă soluție de curățat WC-uri sau proprietățile ultimului tip de pompă hidraulică, dar nu vei câștiga nimic (financiar vorbind) dacă scrii despre cum a decurs ziua ta de joi sau cât de mult te-a impresionat ultima melodie a lui Fuego. Foarte puțini au norocul să scrie astfel de lucruri și să trăiască din asta.
În plus, este un job în care poți ajunge să te simți extrem de singur, deși sunt și foarte multe satisfacții: cea financiară va veni, dacă nu a venit deja, știi că ești propriul tău șef, poți să-ți faci programul de muncă exact așa cum vrei, lucrezi de-acasă, din bar, din concediu sau de oriunde, ai mult mai mult timp liber…
Realizările mele din blogging sunt doar de ordin financiar, deși mi-aș dori mult să primesc și o mai complexă mulțumire sufletească. Dar, de când m-am apucat de blogging, am reușit să plătesc singur pentru cam toate lucrurile care contează la vârsta asta (din nou, din punct de vedere financiar): o nuntă, câte o vacanță frumoasă, un apartament, o mașină… Plus că mă simt destul de împlinit știind că, lunar, articolele mele sunt citite de peste 1 milion de oameni.
5. Ai participat la Spring SuperBlog 2014 cu blogul
Sanatos Voios, te-ai clasat pe locul 6 şi ai câştigat prima probă, propusă de Delaco, în care se cerea să completezi un spot video cu scenariu, dialoguri, muzică etc. Ce crezi că i-a plăcut juriului în articolul tău? Ce consideri că te-a diferențiat?
Fiecare articol pe care l-am scris pentru competiție – și sunt sigur că nu sunt singurul care poate spune asta – l-am scris din tot sufletul. Am dat tot ce-am avut mai bun și de asta am fost sincer surprins că n-am câștigat toate probele. 🙂 Dar competiția asta aduce la un loc niște oameni extraordinari, extrem de talentați și care cu siguranță vor ajunge departe. În proba respectivă nu am fost mai bun decât alții – pur și simplu, atunci a fost rândul meu să câștig.
6. Cum a fost, pentru tine, experiența participării la competiţia SuperBlog? Cu ce așteptări ai început competiția și cu ce impresii ai incheiat-o? Ce ţi-a plăcut şi ce ai îmbunătăţi?
Eram într-o perioadă de respiro, oarecum: vândusem un blog extrem de important și aveam mult timp liber. Eram hotărât să fac pasul spre bloggingul în limba română și speram din tot sufletul să îmi fac niște prieteni virtuali care să aibă aceeași pasiune ca și mine pentru blogging. După cum am zis, ajungi un fel de Lone Ranger ca blogger profesionist… În plus, voiam să văd ce părere au alții despre felul în care scriu.
Competiția este extrem de frumoasă și m-am surprins așteptând cu emoții, ca-n liceu, rezultatele la fiecare probă. Sigur, nu mi-au plăcut toate temele, dar cred eu că exact asta te împinge să-ți depășești limitele: dacă poți să captezi atenția și să impresionezi cu un articol despre metode de stopat căderea părului, ești tare! Dar, per total, mi-a plăcut foarte mult experiența și nu cred că aș schimba nimic la ea.
7. Cât de mult contează felul în care juriul concepe probele pentru superbloggeri? În ce măsură consideri că sponsorul îi poate inspira pe participanţi?
Ajută enorm să știi exact ce ți se cere, ce se așteaptă de la tine. Un subiect sec și plictisitor poate fi subtil îndreptat spre o adevărată operă de artă cu cerințele adecvate: probele trebuie concepute în așa fel încât să încurajeze creativitatea. Personal, cred că articolele ar fi substanțial mai spectaculoase și plăcut surprinzătoare dacă superbloggerii ar avea o libertate creativă mai mare, combinată cu niște limite decente de cuvinte. Un membru al juriului va putea juriza mai ușor și poate mai corect dacă are de citit 50 de articole de maximum 600 de cuvinte, în loc de 1500 de cuvinte fiecare.
8. Când crezi ca bloggingul poate deveni din hobby, profesie? Care este declicul, factorul determinant, condiția sine qua non pentru ca această etapă să se producă? Cum poate ajunge un blogger să câştige suficienți bani din blogging ca să poată renunța la job, să devină blogger profesionist? Ce trebuie să știe un blogger care se află la început de drum?
Eu m-am aruncat cu capul înainte și am renunțat întâi la job și abia mai târziu am reușit să devin blogger profesionist; deci, n-am urmat chiar calea obișnuită. Excluzând cazuri excepționale, însă, un blog poate deveni din hobby, profesie în momentul în care tu începi să-l vezi ca pe o afacere și nu doar un hobby. Mie mi se pare mult mai dificil să poți trăi din asta scriind exclusiv în limba română, așa că celor care au o engleză cel puțin satisfăcătoare le-aș zice să încerce și în această limbă.
Un blogger aflat la început de drum, dacă vrea să trăiască din asta, trebuie să știe că va fi nevoie de muncă enormă pentru a-și crește afacerea, că nu va fi ușor și nu se va îmbogăți peste noapte, indiferent ce-i promite orice guru al Internetului. Oricărui blogger îi recomand să citească mult, ore întregi pe zi, despre blogging și să știe exact cum funcționează mecanismele nevăzute. Dacă nu, măcar să începă cu titlurile articolelor lor: majoritatea celor pe care le-am citit eu, ale superbloggerilor care mi-au plăcut, nu au titluri de blog care vor aduce bani cu adevărat.
9. E lesne de imaginat că viața cuiva care trăiește din blogging nu este numai lapte și miere, mai ales la început. Ce te-a motivat să mergi mai departe în perioadele dificile?
Deși am avut niște șefi extraordinari și un colectiv de excepție când eram angajat, eram sub un stres de om paranoic, aș putea zice – cert e că nu îmi era bine defel și mi-ar lua pagini întregi să explic situația, așa că trebuie să mă credeți pe cuvânt. Ideea că va trebui să am un astfel de job tradițional, care mă va măcina din nou, a fost cea care mi-a dat mereu puterea să trag mai tare de mine, să fiu mereu motivat. În plus, citeam mereu rapoartele de câștiguri ale bloggerilor mari: zeci de mii de dolari pe lună, mii de dolari pe lună, toți făcând, practic, ceea ce făceam și eu. Asta m-a motivat și mă motivează în continuare: faptul că ei pot. Dacă ei pot, pot și eu. Oricine poate. Trebuie doar să tragem tare, să strângem din dinți când trebuie, să avem puțin noroc și vom ajunge acolo.
10. Menționezi pe blog că „pe-acasă, nimeni nu înțelege ce fac eu”. Cum le explici bunicilor tăi, de pildă, cu ce te ocupi? Dar funcționarilor de la ghișee sau în formularele oficiale? Cum împaci viața de blogger cu cea de familie?
Eu am terminat profil uman la liceu, facultate de Jurnalism. Dar, pe la mine prin oraș, lumea știe că sunt blogger, deci mă pricep la calculatoare, deci sunt primul sunat când nu le merge ceva. În general, chestii despre care n-am habar (monitoare stricate, programe care nu mai merg, chestii de-astea) și toți mă cred nesimțit că nu vreau să-i ajut. Cu alte cuvinte, e greu și, probabil, așa va fi mereu. În formularele oficiale știu că mi-a zis cineva, cândva, pe la Finanțe: „Zi, dom’le, că ești ziarist și gata!” Așa că întâi zic că-s blogger. Dacă se ridică sprâncenele, le zic să treacă ziarist. Și toată lumea e fericită.
Bloggingul și familia merg bine mână în mână. A durat ceva să înțeleagă toată lumea că blogging-ul este un job cam ca oricare altul – mai ales la început, aveam prieteni care veneau mereu în vizită, „că doar și-așa nu faci nimic”, părinți care îmi găseau mereu câte-o treabă sau aveau nevoie de ajutor, dar, în cele din urmă, am reușit să separ programul de muncă de timpul liber. Acum mi-e mai greu să îmi învăț băiețelul de 2 ani că, deși sunt mereu acasă, nu pot să mă joc mereu cu el și, de fiecare dată când strigă după mine sau începe să plângă că nu vin să îmi arate cine-știe-ce năzbâtie pe care a făcut-o, mi se rupe sufletul, dar, dacă nu aș munci, nu aș câștiga bani. Simplu. Așa că trebuie să acceptăm situația.
11. Care consideri că sunt cele mai importante calități care n-ar trebui să lipsească unui blog și unui blogger pentru a avea succes?
Dacă vorbim strict despre succes financiar, bloggerul trebuie să fie isteț și deschis să încerce mereu ceva nou. Plus autoeducație constantă, fiindcă rețeta succesului în blogging se schimbă de la an la an și, de la an la an, este din ce în ce mai greu totul. Așa că, dacă vreți să realizați ceva, cu cât amânați mai mult, cu atât vă va fi mai greu!
Pentru blog, avem nevoie de titluri bune (eu aș zice că 60% din succesul unui blog vine din titlurile articolelor) și optimizare făcută cu cap. Design frumos, optimizat pentru mobil, blog care să se încarce repede. Conținut ales deștept, scriitură care să ajute cititorul și totul va fi bine.
12. Cum te-ai autocaracteriza în maximum 10 cuvinte?
Autocaracterizându-te, tinzi să pari lipsit de modestie. Eu nu-s așa.
13. Ce planuri ai (în blogging și nu numai)?
În blogging, vreau să trag tare, ca și până acum, și sper că o voi face cu mai mult succes. Mi-ar plăcea enorm să mă implic mai mult în blogosfera românească și sper să pot readuce la viață un proiect început acum câțiva ani – Cumsablog.ro – în care ajut cu sfaturi bloggerii aflați la început de drum. Dar, ca orice adult de astăzi, sunt într-o permanentă luptă cu timpul, așa că nu se știe niciodată ce va fi. În rest, vreau să cresc în continuare ca om, să învăț mai mult, să pot învăța și ajuta la rându-mi cât mai multe persoane și, cel mai important, să-mi știu mereu familia fericită.
Dacă cineva a citit tot Shogun-ul care a rezultat aici și vrea să mai vadă paragrafe scrise de mine, voi fi aici să răspund la orice alte întrebări.
Lasă un răspuns