Interviu cu Daniela Toader, blogger partener SuperBlog: „Stilul propriu este cel în care cuvintele curg fără dificultate”

Locuiește în Franța din ’98, i-a plăcut să scrie dintotdeauna, iar metaforele reprezintă felul ei de a nu spune lucrurilor pe nume. Daniela Toader este fostă participantă la SuperBlog și actual blogger partener al competiției noastre, cu blogul prin care se definește: Abisurile. Bloggerița consideră că „stilul propriu este cel în care cuvintele curg fără dificultate. Adică, cel în care nu stai cinci ore să compui un text”. Vă invităm s-o cunoașteți mai bine din interviul de mai jos.

1. Te invităm să te prezinţi. Cine este Daniela Toader, online şi offline?
Offline sunt Dana, uneori Dănuţa. Daniela nu mi-a plăcut niciodată. Prea serios. Am făcut mate-fizică – informatică şi apoi Electronică. Aşa era la modă pe vremea aceea. Pardon, era singura cale posibilă pentru a “deveni”. Am lucrat puţin în România şi apoi m-am înfuriat pe sistem şi am plecat “dincolo”. Încet-încet,  m-am înfuriat şi acolo pe sistem, dar nu mai aveam ce face. Pasul era făcut. Omul nu e niciodată mulţumit cu ce are. Şi asta e perfect. Datorită acestei nemulţumiri continuăm să avansăm. Offline sunt raţională, carteziană şi foarte logică. Din când în când, mai calc pe lângă, undeva între romantic şi sentimental. Online sunt în principal Abisurile, chestia aceea pe care puţini o înţeleg şi care mă defineşte. O replică la “mate-fizică”. Sau poate o prelungire. « Eu-ul » interzis cum ar veni.

2. Scrii pe blogurile Abisurile, Blog discutabil și Transmiteri. De ce ai ales aceste denumiri? Ce semnificație au pentru tine?
„Abisurile” reprezintă blogul meu de suflet. Locul în care nu spun lucrurilor pe nume pentru că unele lucruri sunt prea sensibile pentru a se preta „spusului pe nume”. Metaforele sunt felul meu de a mă elibera de anumite lucruri. Abstactul e deci voit. Numele e voit ales pentru profunzimea pe care vreau să cred că o dau scrierilor.

„Blog Discutabil” a apărut datorită unei frustrări. Aceea de a nu „stârni reacţii afişabile”. Adică oamenii citeau „Abisurile”, se declarau pătrunşi de mesaj, dădeau „like” şi cam atât. Nu reacţiona aproape nimeni printr-un comentariu-ceva de frica de a nu „spune ceva pe lângă”. „Blog discutabil” este un blog cinic, uneori sarcastic. Puţin mai puţin opac. Este felul meu de a face haz de necaz pe înţelesul tuturor – chestia cu înţelesul e aproximativă pentru că mi s-a reproşat deja că nu mă pot debarasa de latura mea „opacă”. Titlul a venit dintr-o întâmplare. Am căzut la un moment dat peste un articol „De ce nu-ţi citeşte nimeni blogul?” Una din explicaţiile găsite pe FB a fost : „Articolele blogului tău nu sunt discutabile”. La remarca mea privind termenul mi s-a explicat „în blogosfera trebuie să creezi şi articole discutabile pe diverse teme. Neconvingătoare sau nu, nu contează atât timp cât se face într-o cantitate minimă şi care, bineînţeles, aduce şi valoare la articolul propriu zis; chiar dacă nu este sau este discutabil.” Şi eu am dedus că termenul era pus cu „scop” precis şi am dat numele blogului.

„Transmiteri” este blogul cu reclame. Numai reclame. Pentru că mi s-a explicat că e bine să ai un blog dedicat reclamelor. De ce „Transmiteri”? Pentru că vreau să transmit de fiecare dată ceva.

3. Cum și când ai descoperit că îți place să scrii? Îți mai amintești primul text?
Mi-a plăcut să scriu dintotdeauna. În clasa a opta profesorul de limba română m-a felicitat în faţa întregii clase pentru felul subtil în care am integrat descrirea unui personaj într-o relatare de fapte. Ar fi trebuit să particip la olimpiada de română pe judeţ, dar n-am putut căci mă tăiasem în palma dreaptă într-un ciob pe derdeluşul din spatele casei. Am plâns trei zile. Am scris şi poezii pe vremea liceului inspirată de Minulescu şi Sorescu. Apoi a venit facultatea, joburile de după facultate şi am uitat de pasiunea pentru scris. La un moment dat am lansat un proiect „Promovarea României” şi am scris câteva articole despre lipsa autostrăzilor din România. Mi-am dat astfel seama că scrisul este o eliberare şi am continuat.

4. Ai studiat la Facultatea de Electronică din București. De unde această alegere? Cum se împacă pasiunea pentru circuite cu cea pentru litere?
Se completează. Am făcut informatică şi m-au pasionat schemele logice. În facultate le făceam algoritmii colegilor, uneori mergeam la examene în locul lor (oups, rămâne între noi). Electronica am ales-o pentru că mă enerva radioul de acasă care mergea numai când voia el. În plus, suna şi foarte bine. Nu s-a prins de mine partea cu „tranzistoarele & co”. N-am fost niciodată o fire practică. Cel mai mult mi-a plăcut „Architectura microcalculatoarelor”, îmi dădea posibilitataea de a imagina chestii noi într-o anumită logică. Ca specializare am ales „Inteligenţa artificială” , îmi plăcea cum sună şi propunea o viziune diferită asupra lumii. Cred că legătura între partea mea „reală” şi cea „umană” este creaţia.

5. Folosești adesea metafore în textele tale. Ce reprezintă acestea pentru tine şi ce aport consideri că au în transmiterea mesajului către cititori?
Metaforele sunt felul meu de a nu spune lucrurilor pe nume. Ceea ce vreau să transmit este o senzaţie. Fiecare interpretează textele mele într.-un fel propriu, de multe ori complet diferit de “semnificaţia” iniţială, cea ascunsă în spatele metaforelor. De ce metaforele? Pentru a nu mă expune direct.

6. Ai participat în mai multe ediții SuperBlog. Ce te-a atras în competiție?
Sloganul „blogging creativ”.

7. Uneori, ai fost supărată pe juriu pentru notele acordate. Unde crezi că era problema și cum ai depășit acele momente? Ce ai reținut din experienţele respective și ce speri că a reținut juriul?
Da, de multe ori textele mele n-au impresionat juriul. Unde era problema ? Probabil o incompatibilitate între ceea ce voia sponsorul – mesaj direct care să vândă un obiect/concept – şi ceea ce scriam eu – texte abstracte care căutau senzaţia stârnită de  obiect/concept. Ce am reţinut ? Că-s incompatibilă cu cerinţele. Ce sper că a reţinut juriul ? Cred că mulţi n-au înţeles felul meu de a impresiona cititorii…

8. Dacă ai fi în locul unui sponsor, cum ți-ai dori să fie articolele scrise de superbloggeri?
Aş dori texte care să nu vorbească direct despre obiectul în chestiune. Texte care să dea de înţeles şi să creeze dorinţa de a descoperi obiectul prin senzaţii.

9. În ce măsură consideri că participarea la SuperBlog ți-a oferit prilejul să afli lucruri noi despre tine și mai ales, despre felul în care poți să scrii?
Participarea la SuperBlog mi-a oferit prilejul de a afla cum NU pot scrie.

10. În ediția aceasta, ai devenit blogger partener în competiția noastră. Cum te simți în noul rol?
Sincer, nu prea ştiu ce înseamnă acest rol. În teorie ar trebui să mă implic în promovare & co, să pot poate schimba ceva. Mi-aş fi dorit să pot schimba ceva în felul de a descrie conceptul de „blogging creativ” .

11. Textele tale sunt ușor de recunoscut, ai un stil aparte. De altfel, ai afirmat recent că, în ceea ce priveşte participările tale la SuperBlog, ai încercat de fiecare dată să rămâi TU. Ce le recomanzi însă bloggerilor care nu și-au găsit încă propriul stil? Cum faci să-l descoperi?
Stilul propriu este cel în care cuvintele curg fără dificultate. Adică, cel în care nu stai cinci ore să compui un text. Cred că singura recomndare pe care pot să o fac este accea de a scrie cu pasiune.

12. Te caracterizezi astfel: „Sunt un căutător, un fel de metaforă în căutarea altor metafore. Caut esenţe şi apoi le împrăştii în funcţie de context şi dispoziţie. Ocolesc tot ce este obtuz şi încerc cu disperare să ies din pătrat. Aş vrea să devin cerc, dar calea e lungă. Disper profund şi des şi m-am obişnuit deja, rutina uzează şi totuşi persist. Îmi plac vorbele cu efect şi imaginile care lasă gura apă. Îmi spun de multe ori că am tendinţa de a-mi imagina lumea mai frumoasă decât este. Şi nu există nimeni care să mă contrazică. Eu şi visele mele” formăm un tot de comun acord, vibrăm, rezonăm împreună, „eu şi visele mele” suntem la unison cu lumea pe care ne-am dori-o. Când mi se întâmplă să mă înşel în privinţa lumii, încep să funcţionez în mod cinic, există o energie a cinismului greu de explicat. A-mi lua reperele, propriile repere peste picior atunci când nu există praguri de trecut, a-mi lua reperele peste picior este un fel de reacţie la non-reacţie.” Și pe unul dintre blogurile tale precizezi că te definești prin ceea ce scrii. Te rugăm să menționezi cinci cuvinte care consideri că te caracterizează cel mai bine.
Verde, pauză, nimic, profund, abis.

13. Știm că ești, alături de Maria Neagu și Marian Tălpigă, co-autoarea unui volum lansat recent, „Dincolo de aparențe”.  Cum a apărut și ce reprezintă acest proiect literar? Pe când și alte lansări editorial?
Mi-a plăcut ideea, aceea de a impulsiona cititul şi mi-a plăcut “colaborativul”. Alte lansări? Nu ştiu, poate un volum de poezie, undeva – cândva 😉

14. Ce alte pasiuni ai, pe lângă scris?
Îmi place să descopăr : oameni, locuri, lucruri, obiceiuri.

15. Știm că locuiești în Paris. De cât timp ești acolo și cum te simți în Franța? În ce măsură consideri să revii în România?
În Franţa sunt din ’98 şi mă simt … cum să spun … niciodată nu m-am simţit acasă. Pentru mine singurul “acasă” posibil este la Braşov.  În ce măsură consider să revin în România? Într-o foarte mare măsură.

16. Ce mesaj le transmiți celor care se pregătesc pentru prima participare la SuperBlog?
Să scrie din pasiune, în primul şi primul rând din pasiune.