Interviu cu Eugen Demetercă: „Mă aşteptam ca SuperBlog să fie floare la ureche”

Pasionat de scris, fotografie și grafică, de rock și SF, de boardgames și ciorba de fasole cu tarhon, Eugen Demetercă și-a făcut lansarea în blogosferă în septembrie, anul trecut, și a dominat săptămâni la rând clasamentul provizoriu în SuperBlog 2014, încheiind competiția pe locul 4. De atunci, a început să scrie și proză scurtă, premiată deja la concursuri de profil. Ce pasiuni, „secrete” și planuri (mai) are Eugen vă invităm să aflați din interviul de mai jos.

1. Te rugăm să te prezinți. Cine este Eugen Demetercă?
Eugen este un tip cât se poate de obişnuit. Nu-l remarci neapărat pe stradă, dacă treci pe lângă el. Poate că e un pic mai luminos decât alţii. Mai ales dacă-şi dă şapca jos. Dacă se întâmplă să stai niţel pe lângă el, s-ar putea să vezi că-i place să râdă, să glumească (deplasat câteodată) şi că-i place să răsucească cuvintele, să se joace cu ele. E enervant uneori şi e posibil să vezi şi că e încăpătânat. Prea tare în anumite momente. Altfel, e absolvent de U.N.A.T.C şi director de imagine la televiziune.

2. Te-ai alăturat relativ recent blogosferei. Ce te-a determinat să-ți creezi un blog? Ce rol ocupă scrisul în viața ta?
Chiar nu pot să te contrazic aici. “Relativ recent” e expresia cea mai potrivită. Ca să fiu extrem de exact, mi-am făcut blogul în septembrie anul trecut şi l-am inaugurat cu un text mai vechi, deja publicat în altă parte, pe care-l scrisesem pentru plăcerea personală. Cu dedicaţie, am început să scriu pentru blog o lună mai târziu, cu ocazia SuperBlog-ului, care mi-a turat motorul cu litere şi-a făcut textele să curgă.

Întrebarea “Ce te-a determinat să-ţi creezi un blog?” nu e chiar cea mai potrivită. Varianta corectă ar fi “CINE te-a determinat…?”. Răspunsul este: Irina Bartolomeu, prietenă şi colegă de serviciu. Şi când spun că “m-a determinat”, vreau să zic că Irina a fost un fel de picătură chinezească. Nu exagerez cu nimic, pentru că eu sunt un tip destul de comod şi, dacă-mi zicea o singură dată, sigur nu făceam nimic!

În ultima vreme, scrisul mă acaparează într-o măsură tot mai mare. Şi nu numai scrisul articolelor pentru blog. Mi-am încercat muşchii literari şi cu proză scurtă. Am avut plăcuta surpriză ca prima povestire serioasă scrisă de mine pentru plăcerea personală, “Biznis”, să fie printre câştigătoarele unui concurs de debut literar. Cum am primit aprecieri de la multă lume, Costel, eroul povestirii, îşi va continua aventurile.

3. Ai participat la SuperBlog o singură dată, în toamna 2014, și ai reușit o clasare pe locul 4 din prima, după ce ai dominat mult timp clasamentul provizoriu. Ce așteptări aveai când te-ai înscris și în ce măsură s-au concretizat?
N-aveam nici o aşteptare atunci când m-am înscris în SuperBlog. Habar n-aveam cu ce se mănâncă treaba asta cu blogul, iar “advertoriale” (cum am aflat mai târziu că se numesc articolele pe care le-am scris pentru SuperBlog) era un termen fără nicio semnificaţie pentru mine. M-am înscris doar ca să văd despre ce-i vorba şi să-mi dau seama pe unde m-aş situa comparativ cu bloggerii cu normă întreagă. De fapt, mint. Aveam nişte aşteptări! Mă aşteptam ca SuperBlog-ul să dureze 10-12 probe şi maximum o lună. Mă aşteptam să fie mai mult timp între probe. Mă aşteptam să fie floare la ureche. Dacă ştiam că aşteptările de mai sus n-aveau nicio legătură cu realitatea crudă, probabil nu mai participam deloc! Abia în momentul în care am văzut că mă menţin în clasamentul general timp de mai multe probe pe prima poziţie, am început să sper la unul dintre primele trei locuri. Iar locul patru ocupat la final nu e chiar aşa departe.

4. Ce consideri cel mai plăcut / benefic aspect în participarea la o competiție de blogging creativ? Dar cel mai dificil? Dacă ai repeta experiența, ai face ceva diferit?
Cel mai plăcut aspect la o competiţie de blogging creativ e festivitatea de premiere! Lăsând gluma la o parte, mi-a plăcut varietatea temelor şi faptul am fost nevoit să ies din zona de confort şi să mă bat cu mine însumi. M-a forţat să-mi depăşesc limitele. Concurenţa nu a fost nici un moment cu ceilalţi participanţi, ci întotdeauna cu mine. Aşa mi-am descoperit rezerve de inspiraţie pe care nu ştiam că le am. Dar, dacă-mi puneai întrebarea asta în timpul competiţiei sau imediat după aceea, ai fi auzit cu totul altceva din gura mea.

Cel mai dificil aspect a fost cel legat de gestionarea timpului. A trebuit să împac şi serviciul, şi scrisul pentru SuperBlog. N-am avut succesul maxim întotdeauna, aşa că au fost momente în care eram pe jumătate zombi şi nu vedeam decât patul în faţa ochilor. Probele veneau prea repede pentru mine. Viaţa socială a intrat într-un picaj abrut în cele două luni de scris şi prietenii aproape că m-au dat dispărut. Dar, dacă e să mai particip, n-aş face nimic diferit.

5. Ce probă ai propune participanților dacă ai fi juriu în cadrul SuperBlog și cum ai proceda la evaluarea articolelor?
Cele mai mari probleme ale mele, la SuperBlog, au fost la probele “de fete” (epilare, parfumuri, oje, creme pentru femei). Mi-au pus intens neuronii pe bigudiuri şi m-au stresat în consecinţă. Dacă aş fi în juriu, aş alege o probă care să pună, în primul rând, fetele şi băieţii pe picior de egalitate. Nu-mi dau seama acum exact ce, dar aş găsi eu ceva. Cum a fost, de exemplu, proba cu Internetul de la Mediadot. La evaluare aş face o listă cu criterii după care să mă ghidez şi cu ponderea lor în nota finală. Cel mai mult cred c-aş aprecia originalitatea.

6. Ai pasiuni foarte diferite, de la grafică și fotografie până la lectură, scris și sport. Care te atrage cel mai tare și care îți ocupă cel mai mult timp?
Toate mă atrag la fel de tare. Numai că nu în acelaşi timp! La un moment dat, una singură îmi acaparează toată atenţia, în funcţie de chef. După o perioadă mai lungă sau mai scurtă, ajung la saturaţie şi schimb macazul pe altceva. Asta ca să nu mă plictisesc şi să păstrez prospeţimea pasiunilor! În ultima vreme am fost acaparat de grafică, mai precis de fractali, atât în varianta 2D cât şi-n cea 3D. Îmi plac foarte mult imaginile abstracte, cu tone de detalii pe care le pot obţine din manipularea lor. O să scriu pe blog un articol despre ei şi poate, cine ştie, mai inspir pe careva.

7. Ce muzică asculți? Ce filme preferi? Ai vreo fobie? Mâncarea căreia nu-i poți rezista este… Te rugăm să menționezi trei lucruri mai puțin cunoscute despre tine.
Ascult rock. Şi mai ascult şi… rock. Pe lângă rock, desigur! Bine, nu chiar tot spectrul de muzică rock, dar cel (hai să-i zic) melodic. Nu-mi place rock-ul cu soliştii care grohăie şi-şi scuipă plâmânii p-afară. Formaţiile frecvente în playlist sunt: Imagine Dragons, Nightwish, Volbeat, Alternosfera, Cargo, Robin and the Backstabbers, Korpiklaani, Editors, Grimus, Kasabian, Godsmack, Metallica, H.I.M, 30 seconds to Mars etc.

Cât despre filme, le prefer pe cele bune. De orice gen. Cu o uşoară slăbiciune pentru cele S.F şi fantasy şi cu încă o slăbiciune, şi mai uşoară, către cele poliţiste.

Fobiile, din fericire, m-au ocolit. Nu mă ştiu cu vreuna. Sunt diverse chestii care-mi displac, gen freza de la dentist, gândacii şi viermii, dar, dacă am vreo problemă în direcţiile respective, o rezolv fără multe fasoane.

Mâncarea preferată? Îmi place de mor ciorba de fasole cu tarhon.

Trei lucruri mai puţin cunoscute… Am avut plete! Da, ştiu, pare incredibil, dar chiar am avut părul până mai jos de umeri. Pe vremea când aveam plete, ascultam disco/tehno. Acum, când nu mai am plete, ascult rock. Tare, nu?

8. Ai spart deja gheața la scris, ai demonstrat creativitate, talent, inspirație, perseverență. Ce alte provocări intenționezi să abordezi? Ce planuri, vise și ambiții ai (inclusiv în blogging, dar nu numai)?
În primul rând, mulţumesc pentru aprecieri! În planurile de viitor intră încă cel puţin două povestiri care-l au în centru pe Costel. El va merge în armată, după care-şi va încerca iarăşi norocul antreprenorial, de data asta cu afaceri auto. Desigur, printre articole pentru blog, căci acum fără blog nu se mai poate. E foarte probabil să mai particip şi la competiţii de blogging, inclusiv SuperBlog, dar probabil o să scriu doar la probele care mă atrag. În planurile de viitor mai extins, intră şi-o nuvelă fantasy. Sau poate chiar un roman, dacă o să mă ţină cureaua. Tot într-un viitor mai îndepărtat (dar nu foarte), ar putea fi şi-o expoziţie de fotografie sau de grafică.

9. Cum definești succesul și ce atuuri crezi că sunt indispensabile pentru a-l atinge?
Până să definesc eu succesul, au fost alţii care l-au definit mai bine ca mine! Leontyne Price a pus cel mai bine punctul pe “i”: “Adevăratul succes înseamnă luxul de a avea timpul să faci ceea ce doreşti.”
Desigur, până să ajungi la un asemenea succes, trebuie să faci câte ceva, mai mult sau mai puţin obligat-forţat, ca să ţi-l permiţi. Eventual, cu pasiune, căci doar pasiunea te ajută să depăşeşti toate obstacolele care-ţi apar inevitabil în cale. Fără ea, intri pe terenul binecunoscutului “merge şi-aşa” şi rişti să te opreşti pe la jumătatea drumului sau poate chiar mai devreme. Ca să ai succes, eu cred că trebuie mai întâi să-l doreşti. Trebuie să ştii ce vrei de la viaţă şi să nu precupeţeşti nici un efort în direcţia care te interesează. Mai trebuie să fii şi perseverent, ca să nu zic încăpăţânat. Cred că trebuie să te şi cunoşti pe tine însuţi, măcar cât de cât, prin punctele esenţiale. Să ştii care-ţi sunt punctele forte şi cele slabe şi să-ţi alegi o direcţie de acţiune în consecinţă. Degeaba vrei să devii Usain Bolt dacă ai astm şi 1,50 metri înălţime. Cu tot cu tocuri.

Intrebări din public: Cristina Lincu

10. Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru scris (de dată recentă, cum singur mărturisești)?
Pasiunea pentru scris am descoperit-o datorită boardgame-urilor, o “boală” care m-a prins acum câţiva ani şi nu mi-a mai dat drumul de atunci. Există pe net o comunitate de pasionaţi, de unde am aflat cam tot ce mă interesa despre domeniu. La un moment dat, am simţit nevoia să dau şi eu ceva înapoi, nu doar să primesc. Aşa că m-am apucat să scriu prezentări pentru jocurile care-mi plăceau. Lumea de pe forum le-a apreciat, aşa că am continuat. Am participat şi la nişte concursuri care presupuneau text, tot din lumea boardgame-urilor, şi-am şi câştigat câteva dintre ele. Am văzut că lucrurile se leagă bine atunci când scriu, aşa că mi-am încercat puterile şi pe texte care n-aveau legătură cu jocurile. Au fost bine primite şi-am perseverat. Şi perseverez în continuare.

11. Te-ai gândit vreodată la un proiect „complet”, care să îmbine câteva dintre pasiunile tale (fotografia, scrisul, grafica digitală)?
Nu numai că m-am gândit, dar deja există: blogul! Am deja câteva articole ilustrate cu fotografii de ale mele şi în curând o să urmeze altul, cu grafică făcută de propriile-mi mânuţe, despre fractali.

12. Ai avut abordări inedite la multe dintre temele propuse de către sponsorii SuperBlog. Crezi că acest lucru te-a avantajat sau nu?
O perspectivă proaspătă cred că avantajează întotdeauna. Te evidenţiază în mulţime! Şi 150-200 de bloggeri care participă la SuperBlog chiar reprezintă o mulţime. Pe de altă parte, există riscul ca originalitatea să fie atât de… originală, încât să fie pe lângă ce a cerut sponsorul. Din fericire, majoritatea abordărilor mele inedite au fost apreciate. Nu mi-au adjudecat probele respective, dar au fost în frunte. La mai toate am luat peste 90 de puncte.

13. Blogul tău este tânăr, cu o structură simplă, dar mai greu accesibilă prin lista de categorii. Vei continua cu el în această formulă sau te gândești să-l detaliezi sau poate chiar să treci pe domeniu?
Bună întrebare, mai ales că nu prea am meditat în direcţia asta! Şi poate-ar fi cazul:) Deocamdată, pentru mine nu e aşa important cum arată “masa”, ci contează “mâncarea” care este acolo. Evident, situaţia ideală e când sunt ambele la acelaşi nivel. Pe viitor, cu siguranţă voi lucra şi la aspectul blogului. Încă nu sunt convins dacă merită sau nu să-l trec pe un domeniu dedicat. Voi trăi şi voi vedea.