Interviu cu juriul Raluca Cincu: „Superbloggerii să scrie pentru cititori, nu pentru ei înșiși”

Mai întâi a fost SuperBlog. Spring SuperBlog, ediția 2013, unde a participat pentru singura (până acum) dată și a confiscat locul 7 („grație” unor penalizări pentru întârziere). Apoi, ne-a făcut bucuria să devină super-partener și juriu în competiția noastră, ceea ce a rămas până în zilele noastre. Recomandă superbloggerilor „să scrie pentru cititori, nu pentru ei înşişi”. Pasionată de gramatică, istorie, folclor, publicitate, copywriting și – vorba ei – „alte etcaetere”, intervievata de astăzi nu ezită să vă/ne taxeze pentru orișice greșeluță ortografică, ortopedi… pardon, ortoepică, săvârșită online sau offline, de voie sau fără de voie. Și bine face, fiindcă Românii știu românește. Doamnelor și domnilor, Raluuuucaaaaa Ciiiiiiincuuuuuuuu!

1. Te rugăm să te prezinţi. Cine este Raluca Gabriela Cincu, online şi offline?
Bună ziua! Online sunt facebook.com/raluca.cincu plus facebook.com/RomaniiStiuRomaneste plus facebook.com/RomaniiSimtRomaneste plus google.ro/?gws_rd=ssl#q=raluca+cincu egal love. Offline, adică pă persoană fizică, sunt Raluca, născută în Bucureşti (din tată vâlcean şi mamă bucureşteancă), am 1,63 metri înălţime, 42 de kilograme, sunt salariată, nu caut nimic, doar mă laud.

2. Cum şi când a apărut blogul tău, “Românii ştiu româneşte”, şi de ce ai ales această denumire?
Blogul a fost creat de mine la sfârşitul anului 2012. N-a fost greu: haş te te pe două puncte bară bară dublu ve dublu ve dublu ve wordpress punct com, am tastat domeniul şi a început teroarea (nu pentru mine, pentru alţii). Denumirea nu a fost aleasă întâmplător: românii ştiu, dar n-au chef să. Fiind autodidactă, am mai citit şi despre optimizare online, motoare de căutare, cuvinte-cheie şi alte etcaetere. Acum am 700 de cititori unici pe lună fără să public nimic.

3. Pe blogul tău promovezi normele limbii române printr-un stil aparte, amuzant şi acid totodată. Care este cea mai dură pedeapsă pe care ai aplica-o celor care nu vorbesc / scriu corect limba română?
Simţul umorului este al şaselea simţ al meu. Cei care mă cunosc îmi spun că e primul, nu al şaselea. De ce să-i contrazic? Am zis aşa: dacă unii n-au chef să înveţe ceva în mod serios, măcar să înveţe ceva la mişto. Şi funcţionează. Cât despre pedeapsă, i-am răspuns şi lui Emil [n.n. Emil Călinescu, coleg de (super)blogosferă] la întrebarea asta şi ştiu că am exagerat atunci. Am revenit asupra deciziei: i-aş ruga pe indivizi să creeze un dezodorizant puternic. Să nu mai pută coana Geea (zisă şi Gaia, zisă şi Terra, zisă şi „Mama la Pământ”) sub ei de lene. Altă scuză nu le găsesc agramaţilor în momentul ăsta. Mai întrebaţi-mă peste doi-trei ani!

4. Ai participat la Spring SuperBlog 2013 în calitate de blogger şi te-ai clasat pe locul 7, apoi te-ai implicat ca blogger partener şi juriu. Ce e mai greu: să participi la probele SuperBlog sau să jurizezi articolele scrise de alţii în competiţie?
E ca-n viaţă. Depinde de care parte a uşii de la baie te afli când e nevoie (sau „e un must”, că de la must – varianta incipientă şi neinteresantă a vinului – porneşte nevoia). Este mai dificil să propui cerinţa unei probe SuperBlog şi să te afli în juriu, pentru că una e să bombăni şi alta e să fii trimis spre a-ţi cunoaşte toate crengile, crăcile, ramurile şi rămurelele arborelui genealogic, astfel încât să nu te poată curăţi toţi afluenţii Oltului, Mureşului, Argeşului, Ialomiţei, Jiului, Siretului etc.

5. Care ar fi proba perfectă pentru participantii la SuperBlog, în opinia ta?
O probă care să-i determine să se documenteze. Nu are importanţă subiectul. Important e să nu fie vreo virgulă între el şi predicat.

6. Care consideri că este reţeta de succes în SuperBlog? Ce le recomanzi participanţilor?
Participarea la competiţie.
Să scrie pentru cititori, nu pentru ei înşişi.

7. Ştim că te pasionează istoria şi folclorul României, precum şi cultură dacică. Ce rol consideri că au toate acestea acum, în mileniul al treilea, şi cum putem transmite această moştenire viitoarelor generaţii, într-o lume a globalizării accelerate?
Moştenirea există şi va exista, pentru că suntem nemuritori. Avem un tărâm care ascunde ceva, iar acest ceva nu se va pierde niciodată, indiferent ce cred sau vor unii. De ce spun că ascunde? Pentru că, în urmă cercetărilor pe care le-am făcut, am realizat că cele mai multe lucrări despre neamul geto-dac au dispărut. Nu ştiu dacă au fost distruse sau puse la loc sigur.

8. Eşti foarte dinamică, implicată într-o sumedenie de proiecte, lansări şi evenimente, deopotrivă în plan personal şi profesional. Ba, la evenimente nu doar participi, ci le mai şi organizezi câteodată. Unde găseşti atâta energie? Ce reguli trebuie să respecte un eveniment, în opinia ta, pentru a fi o reuşită?
Am încheiat un contract de publicitate pe viaţă cu firma Duracell.
Organizez evenimentele ocazional, atunci când sunt rugată. Încă nu mi-am propus să dezvolt o afacere în acest domeniu, dar mă recomandă vocea, talentul şi cei care au beneficiat de ajutorul meu. Regulile unui eveniment reuşit „ie una şi bună”: să respecţi întocmai dorinţele celui care ţi-a cerut ajutorul. Nu este evenimentul tău, chiar dacă tu eşti organizatorul. Este evenimentul beneficiarului. Oricât ai fi de talentat, oricâtă experienţă ai avea, dacă rezultatul este doar pe placul tău…

9. Lucrezi în publicitate şi îţi place copywritingul. Cum invoci inspiraţia când refuză să se prezinte la apel? Ce slogan crezi că ar reprezenta competiţia SuperBlog? (plătim bine 🙂 )
În publicitate lucrez de aproape treisprezece ani. Am lucrat în tipografie şi am învăţat ce sunt verzalele şi cum să scot colile de hârtie blocate în rotativă fără să reduc la jumătate degetele căpătate în viaţa intrauterină, am lucrat într-un atelier de producţie publicitară şi am învăţat electrică, serigrafie, am scăpat de frica de înălţime, am învăţat să respect liniuţele moarte, să verific de cinci ori înainte de a tăia o dată, să negociez şi să vând. De aproape 9 ani, lucrez şi în redacţia unui ziar de publicitate şi, uitându-mă în urmă, constat că domeniul ăsta de activitate se ţine scai de mine. Asta înseamnă că e ce(-mi) trebuie. Copywritingul a pătruns acum 5 ani în viaţa mea profesională, atunci când am început să învăţ să organizez de la zero evenimente (târguri, spectacole, campanii umanitare, baluri de boboci, lansări de carte, vreo două nunţi şi-o cumetrie) şi să le promovez. Am avut noroc de îndrumători buni, iar ei au avut noroc de un învăţăcel pe măsură.
INSPIRÁȚIE, inspirații, s. f. 1. Inhalare a aerului în plămâni, primul timp al respirației. (DEX) Pe-asta o posed permanent, căci altfel aş muri sufocată, precum curca-n gard.
Cel mai bun slogan pentru SuperBlog este „Vorbe în online, fapte în offline” – Daniel Botea [n.n. câștigătorul locului I în Spring SuperBlog 2015]. Staţi aşa! Mai am unul: „Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul” – Bill Moyers. #badumtss

10. Cităm din dicţionarul tău:
 BLOGGER = autor care este plătit per articol, per link sau pe r…anku’ meu dacă nu-ţi dau banii săptămâna viitoare!
 JURNAL = însemnări zilnice pe care e bine să le ai, că să vezi cât de prost erai în trecut şi câte fete ţi-au cheltuit banii
 NONSENS = când şomerii scriu pe Facebook „Off! Iar e luni?”
 POLAROID = cameră foto folosită pentru imortalizarea urşilor polari
 RAMOLIRE = momentul în care formezi numărul de telefon al unei cunoştinţe şi, până să răspundă, uiţi pe cine ai sunat

Cum ţi-a venit ideea unui dicţionar comic şi unde îţi găseşti inspiraţia? Ştim că voiai să publici, la un moment dat, un dicţionar de argou. De ce îl vezi necesar în contextul actual?
Pentru a răspunde la prima întrebare, voi folosi tot o definiţie din dicţionarul Românii ştiu româneşte: LAPSUS = fratele tău geamăn uită când e ziua ta de naştere. Am uitat.
Ideea redactării unui dicţionar de argou actualizat mi-a venit acum vreo 10-11 ani, în urma unei altercaţii din cartierul (colţ cu Socului) Sălăjan, când am realizat că lexicul argotic din acea perioadă se îmbogăţise cu expresii de tip „să moară ceva/ceva”. Pe lângă clasicele „să moară Bibi/ să mor eu/ să moară manelişti (niciodată cu doi de „i”)” şi cele din categoria neamuri, am aflat cu stupoare că există şi expresiile new entry: „să moară Gibilan/ Ciupilan” şi „să moară Franţa”. Eh, de unde şi până unde Franţa şi de ce să moară ea? Am vrut să mă joc de-a Petre Ispirescu şi să adun argourile într-o culegere. Nici nu m-am apucat bine, că am şi renunţat. Grea provocare! Între timp, în 2006, o editură a publicat varianta reîmprospătată a „Dicţionarului de argou al limbii – George Volceanov”, iar pe internet există www.123urban.ro, varianta românească a site-ului www.urbandictionary.com.

11. Care este cea mai mare realizare a ta? Te rugăm să menţionezi trei lucruri mai puţin cunoscute despre ţine (altele decât pe cele de aici).
Mircea Lucescu spune că cea mai mare realizare a unui antrenor este cel mai recent rezultat. Degeaba eşti unul care în trecut a întors munţii, că n-are nicio relevanţă (poţi doar să te lauzi la beţie). În momentul acesta, deţin recordul la numărul de întrebări adresate vreodată unui intervievat SuperBlog.
Lucruri mai puţin cunoscute despre mine? Păi, a rămas ceva nemenţionat?
1. Ştiu să sudez;
2. Cunosc alfabetul stenografic;
3. Am traversat înot lacul Amara (judeţul Ialomiţa).

12. Ce persoane sau personalităţi (pe care le cunoşti personal sau nu), din prezent ori din trecut, te inspiră? (cu argumente, te rugăm)
Mă mândresc cu nişte români. Cu aceştia. Argumentele sunt acolo şi nu sunt puţine. E cu „va urma”.

13. În ediţia Spring SuperBlog 2014 ţi-ai demonstrat calităţile de textier, realizând un imn al competiţiei, pe care l-ai şi interpretat live, la RadioLynx.ro, în duet cu Bogdan Dărădan. În primăvara acestui an ai pierdut un pariu (ne povesteşti tu despre ce era vorba) şi ai plimbat cartoful cu aţa la Gala Spring SuperBlog 2015. La ce să ne mai aşteptăm în ediţiile următoare? 🙂
În timpul competiţiei din primăvară, am intervenit într-una dintre discuţiile acelea aprinse din grupul SuperBlog şi, vrând să destind atmosfera, am promis că, dacă se adună 100 de comentarii în mai puţin de 5 minute, o să mă las filmată în timp ce plimb un cartof legat cu aţă. M-a mâncat? M-a mâncat.
Nu pot să spun acum la ce să vă mai aşteptaţi, că sunt imprevizibilă. Staţi pe-aproape!

Întrebări (oltenești) din public:

Minerva Lăcătușu:

14. Cum i-ai încuraja pe cei tineri să citească şi care ar fi primele trei titluri pe care le-ai recomanda acestora?
Eu îndemn lumea să citească de mai bine de doi ani. Public pe Facebook titlurile cărţilor pe care le citesc eu. Ulterior le împrumut şi altora. Trei titluri de cărţi (care îmi vin acum în minte) adresate tinerilor: „Cişmigiu & Comp” (Grigore Băjenaru), „N-a dansat decât o vară” (Per Olof Ekström), „Codul bunelor maniere astăzi” (Aurelia Marinescu).

15. Care sunt cele mai frecvente erori gramaticale pe care le-ai întâlnit în rândul participanţilor când ai fost membră a juriului în cadrul competiţiei SuperBlog?
Ar fi câteva: virgula între subiect şi predicat, lipsa semnelor de punctuaţie sau, din contră, utilizarea lor excesivă, scrierea greşită a unor cuvinte uzuale, lipsa diacriticelor. Nu cert pe nimeni. Spun.

Daniel Botea:

16. În afară de IA alb-albastră, mai ai şi alta (eventual, albastru cu alb)?
Mai am una din Bucovina, albă cu verde şi cu negru. Şi mai am şi-un brâu autentic, tot din Bucovina. Asta e negru cu roşu, cu verde, cu alb, cu albastru, cu roz, cu galben, cu portocaliu şi alte etcaetere.

17. Îţi place prazul? Ce mâncăruri ştii să găteşti cu praz? Dacă nu ştii să găteşti, ce mâncăruri cu praz ştii să mănânci?
Îmi place. Îl mănânc şi crud, şi preparat. Am gătit recent quiche (pronunţat ca Dan Chişu) cu praz şi ciuperci. Nu-i greu: faci un aluat dintr-o cană cu făină (fără cană), jumătate de pachet de unt (fără pachet) şi sare cât cuprinzi între police, indice şi degetul mijlociu. Faci o cocă din astea, pui şi-un ou întreg (fără coajă), mai frămânţi un pic şi pui aluatul la frigider o oră. Tai 3 fire de praz sub formă de rondele şi le căleşti în puţin ulei. Adaugi jumătate de kilogram de ciuperci feliate. Încălzeşti cuptorul la 175 de grade Celsius, pui aluatul la copt (după ce ai uns tava cu unt) şi-l laşi acolo 10 minute. După 10 minute, pui şi prazul şi ciupercile călite în prealabil (dacă nu ai „prealabil”, e bună şi tigaia). Peste toate astea torni un sos realizat dintr-o cană cu smântână (fără cană), două ouă întregi (fără coajă), un vârf de cuţit de sare şi unul de piper (fără cuţit) şi o jumătate de legătură de mărar. Poţi să razi şi puţină brânză de capră. Mai laşi 35 de minute la cuptor şi e gata. Merge ca uns cu vin roşu de Drăgăşani, consumat în pielea goală, că pătează.

18. Ai învăţat cât face 7 x 7, via 40? (Te rugăm să explici poanta şi pentru cei care nu ştiu aritmetica hazlie. 🙂
Profesoara de matematică din liceu spunea mereu că noi, umaniştii, o să ajungem să fim păcăliţi de vânzătoare când o să luăm restul de bani după cumpărarea franzelei. Da, recunosc că m-am blocat când am văzut rezultatul ăla. Am crezut că, aşa cum au acceptat membrii Academiei Române formele „niciun/nicio”, „de-a mea”, „nivele” pe toate planurile şi alte etcaetere, s-o fi sucit şi Pitagora. Îl las pe Daniel să spună anecdota, că n-am reţinut-o bine. Eu am alta:
În urmă publicării unui poem de către Tennyson, matematicianul Charles Babbage i-a trimis autorului următoarea scrisoare: <<Stimate domn, în poemul dv. există următoarele rânduri: „În fiecare clipă se naşte un om; în fiecare clipă moare un om”. Vă atrag atenţia că nu e exact, deoarece creşterea populaţiei Terrei este mai mare. Vă sfătuiesc să corectaţi în poemul dv. aceste versuri şi să scrieţi astfel: „În fiecare clipă se nasc 11/6 oameni; în fiecare clipă moare un om”. De fapt, ar trebui să notaţi o fracţie mult mai complexă, dar, pentru o poezie, merge şi-asta.>>

19. Câţi ani ai făcut handbal de performanţă şi cu ce echipă de handbal ţii?
N-a fost handbal de performanţă, dar au fost 2 ani de sport pe pâine. Diriginta din gimnaziu era profesoară de Educaţie fizică. A scos untul din noi şi bine a făcut, pentru că ne-a obişnuit cu mişcarea (eu am urmat şi cursuri de gimnastică, şi de înot). De-aia şi sunt atât de activă. Am făcut parte din echipa de handbal a şcolii şi am câştigat multe campionate alături de colegele de clasă. Aveam un talent aparte (mă ajuta şi fizicul pă persoană fizică): reuşeam să mă strecor printre jucătoare şi deposedam adversarele de minge. Tata (care fusese portar în echipa de handbal a liceului) mă învăţase să fac şi prostii: când se pregătea câte una să tragă spre poartă, îi trăgeam şi eu pantalonii de pe dânsa. Ulterior, toate aveau şorturi cu şiret, nu cu elastic. Am devenit rapid nesuferite (cu mine-n frunte). Cariera mea handbalistică s-a încheiat în clasa a VIII-a (în timpul unei finale de campionat), când am înţeles pe deplin expresiile „a vedea stele verzi”, „a-i da cuiva borşul pe nas” şi „a cădea lat”. Am primit o minge de piele în faţă, de a trebuit să fiu scoasă pe braţe de pe teren. Am câştigat competiţia cu septul buşit, prin descalificarea echipei adverse.
Bineînţeles că sunt simpatizanta Clubului Oltchim Râmnicu Vâlcea. Avea cineva altă impresie?

20. Am auzit #pesurse că vrei să te apuci de judo. Ai început antrenamentele?
Şi n-am glumit. Aştept să revină Albert [n.n. colegul nostru, Albert Budică, pasionat de judo] din vacanţă şi să-mi recomande un club. Geacă de piele am…

Emil Călinescu:

21. Zi-ne de mândria de a fi oltean/că. De ce noi, oltenii, suntem simpli şi perfecţi? Cum distingi singurul oltean dintr-un grup de 100 şi de ce toţi ceilalţi ne invidiază?
Despre mândria de a fi olteancă am scris aici. Suntem mai mult ca perfecţi şi simpli, iar un oltean poate fi distins uşor dintr-un grup de 100 de persoane; dacă strigi „- Şefule!”, este singurul care-ţi răspunde. Eu nu cred că suntem invidiaţi, ci adoraţi. 75% din bancuri sunt cu noi. Ne-au fost atribuite şi alea cu moldoveni, şi alea cu ardeleni, şi alea cu poliţişti, şi alea cu Bulă şi cu Alinuţa. Toate-s cu olteni acum.

22. Dacă nu ar exista diacritice pe tastaturi, te-ai opri din scris?
Nu. Nici eu nu am acasă tastatură cu diacritice. Dar am găsit soluţia: http://diacritice.opa.ro/.

23. Zi-ne o probă pe care ai da-o participanţilor la SuperBlog, dar la care n-ai vrea în veci să scrii. Una d-aia plină de răutate, la care doar te-ai distra citind, fără să-ţi doreşti în veci să scrii despre acel subiect.
Ha, ha, ha! Aş lansa o competiţie interregională. Ha, ha, ha! Şi l-aş desemna pe Emil reprezentantul Olteniei. Ha, ha, ha!

24. Câte obiecte cu oi ai prin casă? Ce obiect îţi lipseşte din colecţie?
2, 4, 6, 7 x 7 = 40 şi cu 9 = 49. Păi, am aşa: preş la uşă cu oaie, opritor pentru uşă în formă de oaie, 2 oi din pluş, o puşculiţă în formă de oaie, o oaie din lemn, 4 din ceramică, o casetă de bijuterii în formă de oaie, 3 oi din plastic, o cană cu oi, un castron cu oi, 3 magneţi de frigider în formă de oaie şi tot nu-mi ajung. Îmi mai trebuie.

25. Când treci pe domeniu? Ai promis tu demult un domeniu special. Zi-l LA TOŢI, că eu ştiu despre ce este vorba. Şi zi şi când va apărea.
Domeniul este rezervat, acum mă ocup de design. O să apară când o să fie gata. Gata o să fie când o să fie gata. #aigata

26. Te consideri om sau te consideri blogger? Zi care crezi tu că este diferenţa dintre un blogger şi un om cu blog.
Om n-am cum să fiu, că-s femeie. Deci sunt blogger. Q.E.D.
Diferenţele sau asemănările se remarcă offline, iar eu cred că în blogosfera românească există oameni cu blog, nu bloggeri şi-atât.

27. De ce mai dai interviu site-ului SuperBlog când deja ai dat unul pentru EmilCalinescu.eu?. Zi-mi cum ţi s-a părut, până acum, interviul dat SuperBlog, comparativ cu cel dat blogului nr. 1 din Oltenia, EmilCalinescu.Eu.
Ca să-şi bage EmilCalinescu punct eu shaorma de la Calif în gât, de-aia.
Fu tare şi interviul ăsta, Emile. Avu mai multe întrebări. Apropo, dacă vrei că blogul tău să fie număru’ 1 în Oltenia, spune-i EmilCalinescu.ot.

28. În toamnă va câştiga competiţia tot un oltean?
Să te-audă juriul!

29. Zi cea mai genial de minunată întrebare pe care i-ai pune-o Ralucăi Cincu. Una pe care nu ţi-a pus-o nimeni şi la care ai da un răspuns genial.
– Care ar fi cea mai trăsnită chestie pe care ai face-o în numele gramaticii?
– Aş intra într-un restaurant, m-aş aşeza la o masă, aş consulta lista de bucate, după care l-aş cheama pe ospătar:
– Cu ce să vă servim?
– Vă rog să-mi daţi nişte greşeli de ortografie.
– Nu avem un asemenea fel de mâncare.
– Nu? Şi-atunci de ce-l treceţi în meniu?
#badumtss
P.S.: GÉNIU, genii,s. n.I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare.
Pepsi nu e genial, Crispy strips nu sunt geniale, Nirvana cu praline nu e genială, Milka cu biscuiţi nu e genială, Terminator 5 nu e genial. Nici întrebarea şi răspunsul de mai sus nu sunt geniale. Sunt kashto. Te-a mâncat? Te-a mâncat.