Interviu cu Mădălina Sultan, câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2019

Patru participări, trei clasări consecutive pe podium, un trofeu. Așa s-ar descrie, succint și matematic, parcursul în competiție al Mădălinei Sultan, autoarea blogului casutaoliviei.ro și câștigătoarea trofeului Spring SuperBlog 2019. I-am descoperit blogul în 2017, dar a continuat să ne surprindă prin ingeniozitate și perseverență cu fiecare nouă ediție. “Rețeta” ei in blogging? “Să vii cu ceva în ajutorul celorlalți oameni și acel ceva să fie onest”. Care este secretul reușitei ei și ce le recomandă bloggerilor începători vă invităm să aflați din cele ce urmează.

Te invităm să te prezinți. Cine este Mădălina Sultan?
În mod ironic, sunt o persoană căreia nu prea îi place să se autocaracterizeze. 🙂 Lucrurile care se văd din exterior sunt simple și clare: căsătorită, mamă a unei fetițe năstrușnice care de altfel a dat și numele blogului, inginer IT. Din interior, lucrurile par mult mai complexe și se schimbă într-un ritm pe care care unii l-ar pune pe seama zodiei 🙂

Când te-ai apucat de blogging? Ce te motivează și te inspiră să scrii?

M-am apucat de scris pe blog în timpul concediului de maternitate, când aveam prea multe gânduri și prea puține urechi adulte în jurul meu care să mă poată asculta. Așa că scrisul mi s-a părut cea mai la îndemână opțiune. Am ales varianta unui blog pentru că inițial am vrut să scriu doar despre acele subiecte care mă interesau, dar pe care nu le consideram suficient de bine reprezentate în online. Practic, am vrut să umplu două goluri: unul personal, de lipsă de conversație, altul public, de lipsă de informație.

În prezent, mă motivează ideea de a fi utilă, prin ceea ce scriu, altor persoane. Inspirația vine din propriile experiențe. Mi se mai întâmplă să scriu și sub imperiul emoțiilor, dar o fac destul de rar. Nu-mi place ideea de expunere.

Ai studiat automatica, esti inginer software, dar ai și talent la scris. Cum se completează cele două laturi, cea analitică/matematică și respectiv creativă/literară?

Eu zic că se completează foarte bine, ba chiar se ajută una pe alta. Încă din școala generală eram o pasăre rară care participa ba la olimpiade de matematică, ba la cercuri literare. Chiar scriam poezii pentru revista școlii. M-au atras mereu ambele direcții, nu le-am văzut ca fiind contradictorii, ci complementare. În prezent, latura tehnică mă ajută să am structură și disciplină în scris, iar latura creativă mă ajută uneori să văd taskurile de la birou într-o lumină diferită.

Ai concurat la patru ediții SuperBlog; așadar, cunoști bine competiția și cerințele ei. Cum a fost parcursul tău de participant? Ce te-a determinat să participi, ediție după ediție?

Am învățat competiția prin încercări, greșeli și corecții. Am participat la 4 ediții, și totuși parcă niciuna n-a semănat cu cealaltă. Ceea ce am crezut că am înțeles la o probă s-a dovedit ulterior greșit, sau poate insuficient. Parcursul meu a fost totuși în crescendo. Am început timid, sondând terenul și încercând să înțeleg regulile, apoi în următoarele 3 ediții am urcat, una câte una, toate treptele podiumului. Am revenit de fiecare dată în competiție cu dorința de a mă autodepăși, dar și de a câștiga premii.

Ce reprezintă pentru tine câștigarea trofeului Spring SuperBlog 2019? Ce crezi că a făcut diferența între tine și următorii clasați? Dacă ai putea da timpul înapoi, ai face ceva diferit?

Trofeul m-a bucurat extrem de mult. N-am câștigat doar un premiu, am câștgat un soi de pariu cu mine însămi. Mi-am demonstrat că pot să plec aproape de la zero într-un domeniu nou și că pot învăța din mers. Diferența dintre mine și următorii clasați e subiectivă. Cu siguranță mi-am dorit foarte mult să câștig, mi-am făcut de la bun început o strategie și mi-am propus să fiu constantă, să abordez fiecare probă ca și cum ar fi cea care va face diferența. Poate a fost perseverența, poate a fost și noroc, poate am avut mai mult fler în a decide la care probă să merg la sigur și la care să risc un pic.

În cât timp și consum de energie se traduce participarea la SuperBlog? A meritat? Ce ți s-a părut cel mai dificil în competiție? Dar cel mai plăcut? Ce ai făcut cu banii câștigați (dacă nu e secret)?

O, am investit foarte mult timp în participările mele, mi-ar fi și teamă să încep să caculez. Și nu mă gândesc aici doar la timpul pe care l-am petrecut efectiv scriind, ci și la cel petrecut citind documentații sau materiale ajutătoare, jonglând cu idei, schițând în minte diverse variante de abordare. Dar a meritat, pentru că îmi place jocul acesta al creației. Îți dă o senzație de împlinire, mai ales când la final îți recitești textul și… te întrebi dacă chiar tu l-ai scris 🙂 Și a meritat și din punct de vedere financiar, pentru că premiile câștigate chiar au fost foarte consistente. Primul premiu câștigat l-am donat integral, pentru că la momentul respectiv mi s-a părut că nu meritam să fiu pe podium. De următoarele am decis să mă bucur, așă că le-am folosit în special pentru vacanțe. Am și diverse premii în produse câștigate la diverse probe, pe care le văd zi de zi prin casă. Așa că SuperBlog mi-e alături chiar și dincolo de competiție.

Cel mai dificil lucru din competiție a fost să atenuez șocul dezamăgirilor de moment (a se citi note sub așteptări) și să merg mai departe cu același entuziasm. N-a fost ușor, dar am devenit tot mai bună la asta, de la competiție la competiție. Cel mai plăcut moment a fost în ultima ediție la care am participat, la o probă despre mașini. Eram atât de încântată de textul meu și de punerea lui în scenă, încât eram convinsă că n-am cum să ratez suta de puncte. Momentul în care au început să apară notele, introduse de juriul respectiv în ordine inversă, a fost unul de calm desăvârșit. Simțeam că nota mea va fi ultima, și chiar așa a fost. Vederea acelui 100 în care crezusem atât de mult a fost cea mai mare bucurie. Nici măcar momentul în care am primit trofeul nu s-a comparat cu asta.

• 

• 

• 

• 

Cum ți-ai păstrat cititorii aproape pe durata competiției? Te-au susținut sau dimpotrivă? Ai constatat schimbări în trafic?

Da, cititorii mei constanți mi-au citit și articolele înscrise la SuperBlog. Ba chiar mi s-a întâmplat ca prieteni buni să confunde puțin realitatea cu textele înscrise în competiție. Traficul mi-a crescut mereu pe durata competițiilor SuperBlog.

Ce ți-ai dori să rețină cititorii blogului tău și să-i convingă să revină?

Mi-aș dori să rețină despre mine că scriu doar despre subiecte care mă preocupă în mod sincer. N-o să-mi transform niciodată blogul într-o colecție de reclame plătite și mă întristează faptul că sunt tot mai puține site-uri în ale căror informații poți avea încredere. Blogul nu este sursa mea de venit, prin urmare nu scriu pentru eventuale câștiguri materiale, ci pentru a aduce un plus de informație.

Care crezi că este rețeta de succes în blogging, dacă există una? Ce recomanzi unui blogger începător și mai ales celor care aspiră la o clasare cât mai sus în clasamentul SuperBlog?

Cred că rețeta de succes este să vii cu ceva în ajutorul celorlați oameni, și acel ceva să fie onest. Celor care sunt la început în competiția SuperBlog le recomand să aibă răbdare cu ei, să accepte că s-au înscris într-un concurs, că notele sunt criterii de departajare, nu atacuri personale, și să creeze articole de care să fie mândri.

Care consideri că sunt punctele forte ale competiției? Dar cele slabe?

Aș menționa două puncte forte ale competiției, deși ele sunt mai multe. Diversitatea – pentru că fiecare ediție vine cu sponsori noi, abordări noi, concurenți noi, așa că n-ai cum să te plictisești vreodată. Comunitatea – pentru că e un concurs foarte viu și uman, de-a lungul căruia cei aflați în competiție ajung să se cunoască, să se ajute, chiar să se împrietenească.
Cât despre punctele slabe, aș menționa doar stările tensionate care apar uneori între concurenți, ca urmare a unor jurizări ce nu se ridică la înălțimea așteptărilor.

Ce sugestii ai pentru sponsorii și organizatorii SuperBlog?

Sponsorilor SuperBlog le-aș sugera să fie mai transparenți legat de notele acordate și să nu se teamă să departajeze articolele înscrise în concurs. Mie personal probele la care aproape toți concurenții iau 97 de puncte, iar 3 dintre ei iau și 98,99,100 – mi se par probe la care juriul ori n-a investit timp suficient, ori s-a temut să nu supere pe cineva.

De asemenea, ar fi de dorit ca cerințele să fie exprimate cât mai clar, fără loc de interpretări în privința temei.

Organizatorilor n-am ce să le sugerez de data aceasta, pentru că au îmbunătățit continuu formatul competiției, fiind foarte receptivi la orice feedback.

Cum te-ai simți în rolul de juriu SuperBlog și cum te-ai asigura că evaluezi obiectiv eventualii prieteni din rândul concurenților?

Cred că aș simți o mare responsabilitate. Oamenii investesc timp în acest concurs, și m-aș simți datoare să le apreciez efortul în mod corect. Probabil aș evalua articolele într-un mod foarte structurat și … matematic, astfel încât să fie clar pentru fiecare unde s-a clasat, comparativ cu alte articole. Nu cred că aș avea probleme în a evalua obiectiv, pentru că în general e mai important pentru mine să știu că am fost corectă, decât să știu că sunt populară.

Ești soție, mamă, angajat, bloggeriță… și sigur am omis ceva. 🙂 Cum le ții pe toate în echilibru?

Soție, mamă, angajat, blogger – toate acestea sunt roluri pe care trebuie sau aleg să le joc în diverse momente de timp. Aș minți dacă aș spune că am un echilibru. Nu am. Nu există o împărțire clară, stabilă, între aceste roluri. Ponderea lor variază, în funcție de prioritățile pe care mi le decid singură. Atunci când acord prioritate unui rol, îmi asum faptul că celelalte vor avea de suferit. De exemplu, în perioadele când am scris pentru SuperBlog mi-am asumat faptul că nu voi mai avea timp să fiu o soție atentă sau un angajat care se pune la curent cu noile tehnologii în timpul liber. La fel, dacă am o perioadă în care trebuie să fiu în primul rând mamă, n-o să scriu niciun rând pe blog zile sau săptămâni la rând. Nu e nicio dramă. Sunt doar perioade mai mult sau mai puțin prielnice pentru animite roluri.

Pe lângă blogging, ce alte pasiuni mai ai? Ce planuri, vise și ambiții te (pre)ocupă?

Îmi place foarte mult să citesc romane și încerc să fur tot mai mult timp pentru asta. Îmi place să citesc investigații jurnalistice scrise cu simț de răspundere și cu efort – ca DOR, teleleu.eu, articole străine – și urăsc știrile scurte și pline de senzațional, dar lipsite de substanță.

Îmi place să stau în aer liber și să mă joc cu copiii. Mă preocupă poluarea tot mai mare din orașul în care trăiesc și încerc să conving oamenii din jur de importanța micilor schimbări de obiceiuri, cu impact mare asupra mediului înconjurător. Uneori îmi iese, alteori nu, dar încerc să nu mă demotivez și să merg mai departe.

Visez să ajung o mamă care să fie cea mai bună prietenă a fiicei ei.

Spune-ne, te rugăm, 3 lucruri pe care nu le știm despre tine.

• Am învățat să înot și să merg pe bicicletă după 25 de ani.
• De mai bine de 10 ani, dorm cu un crocodil de pluș de un metru.
• Sunt foarte timidă în compania oamenilor necunoscuți.