Interviu cu Maria Agurița Ignat alias „Primărița din Cremoșani”

Pasionată de blogging, handmade, beauty și bucătărit, intervievata de astăzi participă la SuperBlog din 2012. După ce s-a clasat pe locurile 4 si 5 consecutiv, în cele mai recente ediții, și a obținut marele premiu Delaco, respectiv greutatea sa în brânzeturi, este hotărâtă să câștige trofeul Spring SuperBlog 2015. Dragii noștri, vă invităm s-o cunoașteți pe Maria Agurița Ignat, alias „Primărița din Cremoșani”.

1. Cine este Maria Agurița, online și offline? Te rugăm să te prezinți. Ai un nume mai neobișnuit, Agurița. Are o istorie aparte?
Bună, dragilor! Cine este Maria-Aguriţa? Un simplu om, cu calităţi şi defecte, cu o viaţă modestă, dar fericită, mai ales în ultimul deceniu. Sunt aşa cum m-aţi cunoscut şi voi în mediul online: nebună, cu chef de viaţă, sociabilă, uşor „arogantă” când este cazul şi este necesară această mască, o plângăcioasă 120% (cred că aş fi de folos atunci când este secetă) şi foarte ambiţioasă, chiar dacă unele planuri îmi dau greş.

Că tot m-aţi întrebat de prenumele meu, Aguriţa, aflaţi că nu este chiar neobişnuit. Cred că mai există câteva persoane în România care îl poartă, printre ele şi mama mea. Probabil după naşterea mea a fost o „luptă” între părinţii mei în privinţa numelui şi, ca să nu fie supărare-n neamul moldovenesc (de acolo a pornit totul), au ales să port numele bunicii mele, Maria, şi numele mamei mele, Aguriţa.

2. Ne-ai fost deja alături în cinci ediții SuperBlog. De ce participi constant? Ce reprezintă pentru tine SuperBlog?
Nici nu îmi amintesc de unde am aflat de voi; odată cu vârsta, am oareșce probleme cu memoria. Cert este că în toamna anului 2012 am participat pentru prima dată la această competiţie şi mi-a plăcut la maximum andrenalina creată în jurul articolelor, prieteniile legate de-a lungul competiţiei.

De ce particip constant? Păi voi aveţi impresia că scăpaţi aşa uşor de mine? Vreau pe podium, vreau trofeul SuperBlog sau SpringSuperBlog, vreau totul. După ce-mi văd visul, poate vă las în pace. Nu ştiu dacă imaginaţia şi ambiţia mă vor ajuta să ajung unde doresc, dar am speranţe. SuperBlog reprezintă pentru mine o cale de a cunoaşte oameni deosebiţi din toate domeniile, o sursă inepuizabilă de informaţii noi şi o metodă de a-ţi pune la încercare nervii, răbdarea, creativitatea ş.a.m.d.

3. Care este, pe scurt, povestea deja celebrei Primărițe din Cremoșani, despre care ai scris în SuperBlog 2014? Cum ți-a venit ideea?
Toată lumea este obsedată de celebra Primăriţă de la Cremoşani :)) A avut un real succes şi, credeţi-mă, în momentul când am conceput-o şi am publicat articolul, singurul gând a fost: „Gata! Am dat-o-n bară, asta e!”

La prima probă Delaco trebuia să scriem despre Sendviş Profile şi am făcut greşeala să citesc 3-4 articole în care se aflau deja câteva dintre primele idei pe care le aveam în minte pentru conceperea propriului articol. Eram disperată, mi-am chinuit colegii la serviciu şi prietenii cerşind idei şi, timp de 5 zile de la apariţia probei, am fost într-o ceaţă totală. Chiar eram nemulţumită de mine, câştigasem în ediţia anterioară locul al doilea la proba Delaco şi nu îmi venea să cred că nu pot concepe un simplu articol. În final, cu două zile înainte de deadline, 3 litri de cafea şi ore-n şir petrecute în faţa unei pagini goale, m-am decis să mai arunc un ochi pe site-ul oficial Delaco. Mi-am clătit ochii şi, citind diferite descrieri ale produselor, mi-a venit o idee: „Cum ar fi să fac profilul unor familii? Dar de ce? Cine sunt? Cu ce mă ocup?”

Şi uite aşa s-a născut Aguritza CevaFin, primăriţa din comuna Cremoşani, oraş Brânzoşi, statul Delaco-şenia. Într-un fel, am făcut un joc de cuvinte şi a ieşit ce aţi văzut. La cea de-a doua probă Delaco am considerat că este necesar să fac o legătură între cele două articole, numai că am scris câteva versuri. Şi…v-am luat brânza!

4. În ultimele două ediții SuperBlog, te-ai clasat pe locul 4, respectiv 5. Ce crezi că te-a diferențiat față de ceilalți zeci / sute de participanți aspiranți la un loc printre primii 10 și ce crezi că ți-a lipsit ca să urci pe podium?
Mi-au lipsit multe ca să urc pe podium. În primul rând, încrederea în mine; după ce iau un şut zdravăn în dos la jurizarea unei probe şi am eu impresia că acea notă este sub aşteptările mele, clachez zdravăn. Tot ce spun în acele momente este: „Eşti varză! Lasă-te de meserie! Atât poţi, atât meriţi!”
Şi acest lucru s-a întâmplat în ambele ediţii din 2014, pe la jumătatea competiţiei am vrut să renunţ. Noroc că am gura mare şi le spun prietenilor intenţiile mele când sunt supărată. M-au încurajat şi pentru asta le mulţumesc încă o dată pentru încrederea acordată. La un moment dat, am fost plăcut impresionată când un blogger foarte talentat (şi premiant SuperBlog) mi-a mărturisit că a fost plăcut impresionată de evoluţia mea din ultima ediţie. A fost un real impuls de a merge mai departe cu fruntea sus.

5. Ai câștigat premiul special Delaco: greutatea ta în brânzeturi, adică 60 kg, plus premii la ambele probe ale sponsorului. Ce ai făcut cu atâta brânză? 😀
Ce curioşi sunteţi, dragilor! Pentru că ne aflam în preajma sărbătorilor de iarnă, am fost darnică şi, din „puţinul” meu, am dat şi altora: familie, prieteni, colegi de serviciu. A rămas destulă şi pentru mine, staţi liniştiţi! Copiii mei au fost înnebuniţi după produsele Delaco şi aproape în fiecare săptămână nu scăpam fără să fac două-trei tăvi de pizza. Suntem în februarie şi încă mai avem 5 pacheţele de Caşcaval DeSendviş 🙂

6. Cum definești succesul în blogging și cum crezi că se poate atinge și menține?
Nu ştiu dacă există o reţetă specială pentru a avea succes în blogging. Nu mă consider un blogger de succes, încă mai am multe de învăţat şi, probabil, mereu voi avea ceva de descoperit. Într-o altă ordine de idei, cheia succesului se poate baza, în principiu, pe conţinut de calitate, atragerea cititorilor şi felul în care interacţionezi cu ei. În general, cititorii îţi lasă comentarii la articolele pe care le scrii, iar tu ai obligaţia să-i faci să se întoarcă pe site-ul tău, să te citească în continuare.

7. Ce-ți place și ce-ți displace la blogosfera din România? Ce ai schimba în acest sens, dacă ai putea?
Ce nu-mi place? Există o ramură a blogosferei, cea de beauty-fashion. Sunt foarte multe răutăţi gratuite, hateri la tot pasul şi câteodată nu înţeleg la ce ajută un astfel de comportament. Nu ştiu dacă aş putea schimba ceva în acest sens, depinde de fiecare om în parte. La fel ca în offline, în mediul online îţi construieşti propria personalitate şi, de cele mai multe ori, diferă cu mult faţă de ceea ce eşti tu, de fapt.

8. Ești soție, mamă, blogger, angajat, gospodină, „meșter hand-made” și… am omis ceva? Cum găsești timp pentru toate?
Ai omis „plângăcioasă 100%”. Glumesc, bineînţeles. Tinereţea mi-am dedicat-o familiei şi asta de la o vârstă fragedă. Asta nu înseamnă că aş schimba ceva în acest sens sau că îmi pare rău, nici vorbă. Copiii au crescut destul de mari, am încredere în forţele lor, sunt alături de ei în continuare, cum este şi normal, dar acum trei ani am zis că este momentul să fac ceva pentru mine. Şi uite aşa „AguritzaBlog” a ieşit la lumină. Apoi, acum 2 ani, mi-am descoperit talentul în arta mărgelitului. Dacă ceva mă face să mă simt bine şi sunt mulţumită, îmi fac timp pentru tot ce vreau să fac, indiferent de consecinţe (nopţi nedormite, dormitul în autobuz ş.a.m.d).

9. Zi-ne trei lucruri mai puțin cunoscute despre tine în blogosferă.
Trei lucruri mai puţin cunoscute?
1. Dacă mi-ai greşit grav cu ceva în viaţă, nu pot ierta uşor. Chiar dacă îţi zâmbesc a doua zi, nu înseamnă că am uitat sau că pregătesc o răzbunare, ci doar am nevoie de timp pentru a înţelege pentru ce ai făcut-o.
2. Uneori îmi pun o „mască” de om fericit ca să maschez suferinţa.
3. Îmi este frică să trec pe podurile peste ape, râuri, mări. Panicăăăă! :)))

10. Ce hobbyuri și pasiuni ai, pe lângă blog?
Păi, ştiţi prea bine că mă pasionează chestiile hand-made. Cu toate că în ultimele 6 luni inspiraţia a scăzut la zero barat, am speranţe că în curând dau „lenea” deoparte şi revin în forţă cu idei proaspete.

11. Ce planuri și ambiții ai, în blogging și nu numai?
Planuri? ” ‘Ai di capul meu”! Trofeul Spring SuperBlog 2015 sau cel puţin locul 2, maximum 3 în clasamentul final, o colecţie handmade de coliere statement până-n toamnă şi cam atât pentru liniştea sufletească. În rest, organizez un eveniment la sfârşitul lui februarie. „Întâlnirea anuală a Bloggerilor Constănţeni” este o idee născută acum 2 ani de zile, dacă nu mă înşel, şi, pentru că au existat câteva piedici pe parcursul anilor, evenimentul a fost în stand-by. Elena, prietenă foarte talentată, bloggăriţă de foarte mult timp, pe la începutul lunii ianuarie m-a luat de aripioară şi m-a întrebat dacă sunt de acord să facem evenimentul. Şi ne-am pus pe treabă. Acum, serios vorbind, este îngrozitor de greu să organizezi un eveniment de proporţii, să cauţi sponsori care să-ţi fie alături ş.a.m.d. De abia acum îmi dau seama prin ce ați trecut timp de 9 ediţii. Sper să devină mai uşor de planificat astfel de evenimente… pe viitor.

Pe blog vreau să creez o categorie specială, numită „Beauty after 35+”, unde voi posta articole care conţin trucuri, mici sfaturi, idei de fashion şi multe altele pentru toate femeile trecute de vârsta de 35 de ani. Am observat că foarte multe doamne se lasă pe ultimul loc când vine vorba de înfrumuseţare şi consider că avem dreptul la un mic răsfăţ de câte ori simţim nevoia, indiferent de vârstă.

Întrebări din „public”: Emil Călinescu

12. Câți bloggeri constănțeni cunoști? Ce ne poți spune despre blogosfera constănțeană?
Cam 15-20 de bloggeri. Din auzite, sunt mai mulţi, dar nu ne învârtim în aceleaşi cercuri sociale. Un singur lucru pot spune despre blogosfera constănțeană: nu suntem uniți. Cred că este loc pentru fiecare în mediul online, indiferent dacă unul scrie numai despre make-up sau altul este preocupat de politică. Şi de aici încep unele răutăţi, dar nu vreau să dezvolt mai mult pentru că nu are rost. Sper ca pe viitor să se schimbe ceva în concepţia unora.

13. Crezi că sunt avantajați în vreun fel bloggerii din București?
Cu siguranţă. Aveţi mai multe oportunităţi, mai multe evenimente la care puteţi să participaţi… Într-un cuvânt, vă urăsc. 🙂

14. Pe când un domeniu propriu?
Greu… Nu ştiu dacă sunt pregătită pentru un site profesional, tot amân acest lucru de 1 an de zile. Mă îngrozeşte ideea că aş putea pierde articolele, feedback-urile create în timp, mai ales că nu mă pricep să fac transferul de colo-colo. Nu am găsit o persoană în care să am încredere că face treabă bună şi să merite banii, aşa că voi mai aştepta un timp oferte, idei, sfaturi. Când voi trece pe domeniu, veţi fi primii care află şi vom sărbători împreună.