Interviu cu minunatul Emil Călinescu

Intervievatul de astăzi este o prezență foarte vizibilă în mediul online, grație celor șase(!) bloguri pe care scrie. Oltean get-beget și pasionat de sociologie, consideră că „bloggerii nu sunt oameni”. La SuperBlog s-a înscris în 2012, din „pură curiozitate”, și continuă să participe, de atunci, la fiecare ediție a competiției fiindcă „dacă nu câștig, simt că am lăsat ceva neterminat”. Doamnelor și domnilor, Emil Calinescu (punct eu)! Și o dedicație specială, la final. Lectură plăcută! 🙂

1. Te rugăm să te prezinți. Cine este Emil Călinescu, online și offline?
Emil Călinescu s-a născut într-o frumoasă zi de 29 noiembrie, în anul 1986, în cel mai frumos oraș de pe acest Pământ, Slatina. La vârsta de 7 ani, datorită unor împrejurări care n-au ținut de minunata sa persoană, a ajuns în București, loc unde începe să se școlească. Și, cum orice chestie pe care o începe se oprește greu, s-a oprit cu școlitul abia după a II-a facultate și un master. Ca locație a capitalei, locuiește în cel mai cântat cartier din Capitală, Pantelimon. Cel care petrece toată noaptea. Asta aveți voie să știți. Restul aflați cunoscându-mă.

2. Pe câte bloguri scrii, în total, și care este profilul fiecăruia dintre ele? (moment publicitar)
Cred că știți deja care sunt ele. Însă aici, dacă-mi dați voie, le prezint cronologic. Prima oară am deschis emilstudentulminune.wordpress.com, în 2008, după ce am terminat facultatea. Mă rog, prima facultate. Mă plictiseam și simțeam nevoia să mă exprim. Mi-a plăcut dintotdeauna să împărtășesc (în sensul bun, nu în sensul tembel dat de religie) cu alții multe chestii. Inițial scriam doar tâmpenii pe blog, dându-mi seama de potențialul său (și al meu) târziu de tot. În 2012, pe 4 iulie, grăbit fiind de faptul că WordPress-ul îmi închisese blogul (o zi, pentru că pusesem un banner de afiliere), am decis să-mi fac primul blog pe domeniu. emilcalinescu.eu se numește el. El urma să fie blogul meu principal, atunci decisesem să renunț la celălalt. Urma să fie prezent și trecut. Însă iarăși contextul a hotărât altceva: când blogul vechi a primit PR 4, mi-am dat seama că trebuie să-l fructific. Apoi, de ziua mea (29 noiembrie), mai mult din glumă, am hotărât să deschid și minunat.eu. De ce l-am deschis? Simplu: când am trecut pe domeniu, am avut de ales între emilcalinescu.eu și minunat.eu (sau .ro). Apoi am zis că le pot avea pe ambele. Doi ani de zile am mers cu trei bloguri, dintre care unul principal (celelalte fiind sateliți), până pe 29 noiembrie 2014, când am început cu nișele. cinemil.ro a apărut atunci, dar îmi propusesem să mai deschid. Motivele au fost mai multe: voiam să testez nișe, voiam să văd cum e cu .ro (niște zvonuri legate de SEO și alte alea) și, în plus, mi se „reproșase” faptul că nu am blog cinefil, deci nu pot apărea drept partener media. Iar numele, Cinemil, a fost apreciat de toată lumea, inclusiv de cei care nu-mi apreciază articolele. Apoi au urmat 2 bloguri unul după altul: politicalinescu.ro (blog politic) și cristianmanea.eu. Ordinea a fost inversă: întâi Cristian cu a sa poveste (pe 1 martie), apoi cel politic (pe 6 martie, comemorarea instalării Guvernului Petru Groza). Partea tristă pentru adversarii mei este că vor urma și altele. Cristian va reveni în forță, asta pentru că uitasem să precizez.

3. Participi la SuperBlog din 2012. Ce te-a determinat să te înscrii la început și de ce ai continuat?
M-am înscris din curiozitate. Pură curiozitate. Intrasem în faza în care descoperisem că pot face bani, iar concursurile erau una dintre modalități. SuperBlog îmi plăcuse cum sună și, să recunoaștem, avea premii atractive. De ce continui? Din fix trei motive: dacă nu câștig, simt că am lăsat ceva neterminat; vreau să testez chestii (am testat dacă pot face totul ca aventuri ale unui personaj; la toamnă, cred că voi face toate articolele să fie … CINEMILE! Așadar, blogul meu … CINEMIL va declara câștigător? 😀 ); nu în ultimul rând, îmi place comunitatea. Știu, ar fi trebuit să încep cu asta, dar mi-aș fi făcut praf renumele de narcisist.

N.n. Fotografii cu Emil din diverse ediții SuperBlog:

4. Care a fost proba preferată din SuperBlog, indiferent în ce ediție? Dar cea care ți-a displăcut cel mai tare?
Proba mea preferată a fost cea lansată la propunerea mea [n.n. proba dedicată partenerilor Spring SuperBlog 2014]. E logic, nu? Era vorba să facem o poveste cu noi. Eu am propus-o și am scris probabil cel mai bun articol din istoria mea blogosferică. M-au incomodat cerințele, în special numărul MAXIM de cuvinte, apoi mi-am dat seama ce mișto e. Acesta este articolul, iar el este, așa cum zice cinematografia americană, BAZAT PE FAPTE REALE. Ce probă mi-a displăcut cel mai mult? Prima care-mi vine-n minte este cea cu scrisoarea de dragoste. Probă mai grețoasă n-am mai întâlnit. Și acum îmi amintesc cum am scos eu tot romantismul din mine … cu tot cu blog, ieșind din concurs!

5. Ce probă ai propune tu în cadrul competiției și cum ai juriza-o?
Aș propune o probă legată de filme. Făcusem eu o leapșă mai demult, „Ce personaj de film te-ai vedea?”. Aș vrea s-o refac, între timp am văzut și alte filme (articolul original e acesta). Aș face tot ceva de genul. Să pun oamenii să spună ce personaj de film li s-ar potrivi și să argumenteze de ce. Aș juriza-o conform criteriilor clare și precise deja cunoscute: cine pomenește de „Titanic” are 0 puncte, cine se ia de „Titanic” are punctajul minim 80. Înlocuiți „Titanic” cu imbecilități notorii gen „Life of Pi”, „Cloud Atlas” și „Ted”. Apoi aș nota de câte ori apare sintagma „CINEMIL” ori sintagma „MINUNAT” în articol și gata. Cumva ar ieși niște note interesante.

6. Ce ai avea de reproșat organizatorilor? (Acum ai ocazia să dai cu roșii, public 🙂
Nu reușesc să pună piciorul în prag cu privire la sponsori. De fiecare dată noi, concurenții, avem tona de obligații și foarte puține drepturi, în timp ce la sponsori e invers. Chestia cu jurizarea la timp e cea mai evidentă. În plus, jurizări aiurea, cum s-a întâmplat în 2014, cu acel articol complet agramat declarat câștigător, trag în jos concursul. Nu e vorba doar de acel sponsor, e vorba că articolul ăla era participant la SuperBlog. Dacă eu eram în afara competiției și aș fi dat, cumva de acel articol, aflând că a fost declarat câștigător, aș fi pornit cu o părere proastă despre SuperBlog. Ca sfat, băgați gala de primăvară pe litoral.

[n.n. Drept la replică, pentru conformitate: proba respectivă a fost rejurizată, la solicitarea noastră, tocmai din cauza problemelor sesizate la evaluarea inițială; implicit, in urma rejurizarii, a fost desemnat un alt câștigător. În ediția Spring SuperBlog 2015 nu s-a întârziat cu jurizarea la nicio probă.].

7. Ești caracterizat adesea, în mediul online, drept narcisist, misogin, hater sau, pur și simplu, oltean (am omis ceva?). Dar tu, cum te definești?
Eu sunt EmilCalinescu. Punct EU. Atât timp cât nu mi se impută chestii ilegale, nu am de ce să mă supăr. Hater înseamnă, după mine, sincer și curajos, misogin înseamnă că eu, ca bărbat, am despre femei aceeași părere pe care o au ele despre ele, iar oltean e cea mai mișto nație de pe fața Pământului. Cumva ați reușit să-mi găsiți numai calități [n.n. Am zis noi altfel? :)]. Chiar niciun defect? 🙂

8. Știm că ai studii de sociologie. Ce te atrage la acest domeniu și pe ce proiecte ți-ar plăcea, în mod special, să profesezi?
Sunt multe chestii pe care aș vrea să le studiez. Un studiu la care am renunțat și care ar fi ieșit ceva super-spectaculos era cel legat de manele. Nu am mai avut energia adecvată. Și nici inspirația. Blogosfera mă stoarce complet. Pe lângă asta, aș fi vrut să fac un prim studiu ADEVĂRAT despre diferențele etnice din România. Să mă duc să studiez prin ce se caracterizează moldovenii, prin ce se caracterizează oltenii, prin ce se caracterizează bănățenii. Nici măcar eu nu știu cât la sută e mit, cât la sută e realitate. Ipoteza mea este că, orice aș afla, cu siguranță aș afla că suntem diferiți și că nu întâmplător oltenii se înțeleg mai bine cu oltenii și moldovenii cu moldovenii. Ceva este acolo 🙂 Și, apropo, felicitări celui care a pus întrebarea asta! [n.n. Noi, mulțumim :)]

9. Realizarea de care ești cel mai mândru este…? Dar principalul regret, dacă ai vreunul?
Realizarea este că de fiecare dată mă legitimez cu mine. Le mai reproșez unora, la diverse evenimente (vizionări de film, spectacole de teatru, conferințe) că se ascund în spatele unor branduri. Unii vin de la site-uri mari, alții vin că lucrează la nu-știu-ce agenție. Eu, de fiecare dată, mă reprezint pe mine și mă simt al dracului de bine. Scriu pentru mine, lucrez pentru mine și mă mândresc cu asta. Regretul cel mai mare este că nu m-am apucat mai din timp de blogging. Dacă făceam asta din 2006 și eram printre primii, acum aș fi fost departe.

10. Problemă de logică: te rugăm să demonstrezi cu argumente de ce bloggerii nu sunt oameni, așa cum ai declarat în mod repetat.
În sfârșit, am ocazia să îmi argumentez gluma. În fiecare breaslă există astfel de glume. Medicii spun despre ei înșiși că nu-s oameni (și pacienții despre medici că n-ar fi oameni), iar acest lucru este dat de aparenta lor lipsă de empatie. Ea este firească; dacă medicul ar suferi după fiecare pacient care-i moare pe masa de operație, ar ajunge la nebuni. Inginerul, la fel, e considerat ne-om (cu bancurile aferente legate de ei). Politicianul la fel, e ne-om. În cazul bloggerilor (și aici mă refer la BLOGGERI, nu la OAMENII CU BLOG, adică la cei care trăiesc din asta), lucrurile sunt la fel de evidente. Un blogger vede într-un peisaj o posibilă poză-hit pe Facebook (ori Instagram); un blogger scoate telefonul la orice să pozeze pentru a pune pe blog; un blogger discută cu un amic despre o chestie și în mintea lui deja are un eventual articol; un blogger are un loc separat la film (nu stă cu oamenii, stă cu bloggerii lui); un blogger merge în vacanță cu laptopul și scrie seara, la 2 noaptea, pe blog, în loc să se odihnească. Dacă zic asta unui om, nu va înțelege; dacă zic asta unui blogger, nu doar că mă va înțelege, dar îmi va și povesti cum a acționat el în același sens în trecut. D-aia am zis blogger vs. om cu blog: pentru că un om cu blog își permite să-și închidă blogul o săptămână și să revină, la un trafic înjumătățit, fără să-i fie afectat buzunarul.

11. Te rugăm să menționezi trei lucruri mai puțin cunoscute despre tine (altele decât cele de aici).
Încep cu o chestie: toată lumea știe că-mi place shaorma, însă nimeni nu știe care-i desertul meu preferat. Acesta este ÎNGHEȚATA, pe care aș mânca-o oricând, cu orice aromă. Am aromele mele preferate, dar ca idee, între o prăjitură bună și o înghețată bună, prefer înghețata. Pe care, apropo, o mănânc la fel de bine și iarna.
A doua chestie despre mine: nu-mi place să ling unde am scuipat. În sens invers fac des: apreciez o persoană, devin prieten, apoi, după ce constat că acea persoană este imbecilă, pot da de pământ cu ea fără remușcări. Invers, să spun despre o persoană ceva de rău și apoi s-o laud, nu fac niciodată. E un fel de motto al meu: nu ling unde am scuipat.
A treia chestie despre mine: nu am cont de Instagram, însă doresc să-mi fac. Vreau să fac primul cont de Instagram care are EXCLUSIV selfie-uri. Să vedem cine mă va urmări acolo cu selfie-uri (unul pe zi, probabil). Cât de curând 😀

12. Participi frecvent la vizionări de filme și spectacole de teatru, iubești shaorma (cu de toate, știm), pișcoturile, prazul, manelele, berea (și separat, și împreună?) și… mai ce? Menționează un film, o piesă de teatru, o carte, un preparat culinar și o melodie care îți plac în mod deosebit.
Chestia cu filmul, cartea, piesa preferata îmi sună oribil. Am făcut, cândva, la CinefilulDeServiciu, un astfel de top. Alegeți oricare film de acolo. Dacă vreți să aleg eu unul, zic „Nea Mărin Miliardar”, că-i cu olteni. Cartea este „M-AM HOTĂRÂT SĂ DEVIN PROST”, nu că ar fi favorita mea, ci pentru că îmi place titlul enorm, iar ca spectacol de teatru aș zice „MAYTREYI”. Nu că astea ar fi, că eu n-am NIMIC preferat, e vorba de starea mea, de vârstă (când eram mic apreciam ceva, când eram adolescent apreciam altceva). Preparat culinar zic clar mici (trebuia să spun la carte preferată „Zece negri mititei”, dar am zis să nu fiu rasist), iar melodie preferată, „Ce bine-mi pare c-ai luat țeapă”. Nu c-ar fi melodia mea preferată pe de-a întregul, dar îmi crește inima-n mine când o dedic cuiva. Mai ales de 1 Aprilie. Iar acum, când știu că toți ați pariat că voi zice o manea, mă simt cu atât mai bine 😀

13. Ești aproape nelipsit de la evenimentele cu și pentru bloggeri. Tu ce eveniment ai organiza?
Am văzut o idee interesantă, pe care o aveam eu de mult timp. A fost recent Food Bloggers, conferința blogosferei de food. Eu aș organiza Cultural Bloggers, unde să adun pe toți cei care ORGANIZEAZĂ și SCRIU despre evenimente culturale. Să-i adun pe cei care scriu despre filme cu cei care scriu despre teatru, cu cei care scriu despre cărți și cu cei care scriu despre muzică. Dacă Food Bloggers s-a lăsat cu mâncare multă (și e bine că s-a întâmplat asta), Cultural Bloggers ar trebui să se termine cu teatru, film și muzică. Câte puțin din fiecare. Un spectacol de teatru de o oră, un scurtmetraj și un mini-concert. Ceva de genul.

14. Ce bloguri urmărești și ce persoane din mediul online admiri îndeosebi?
Hmm, greu de zis. Azi urmăresc pe cineva, mâine pe altcineva. Deși mulți se laudă cu X și cu Y, am observat că-n ultima perioadă urmăresc cu preponderență blogurile cunoscuților. Dacă eu am fost la FILM cu X, Y și Z, citesc apoi ce scrisără cei trei despre acel film. La fel și dacă am fost la un escape ori la un teatru. Nu dau nume, deja am dat prea multe link-uri. Dacă simțiți nevoia să mai dați un link, puteți să mai dați iarăși un link de-al meu 🙂

15. Ce planuri ai (în blogging și nu numai)?
Dacă planurile puteau fi spuse, le-ați fi aflat deja. Am zis deja mai sus ceva. E de ajuns.

Întrebări din public:

Raluca Gabriela Cincu, fostă participantă la SuperBlog, actual blogger partener:

16. Compune o manea pentru SuperBlog [n.r. Noi nu ținem neapărat, dar, dacă cer „spectatorii”… :)]
P-asta o las la sfârșit.

17. Spune primul banc cu olteni care îți vine în minte.
Primul banc cu olteni care-mi vine în minte, DE FIECARE DATĂ (nu doar acum): De ce vorbesc (vorbim) oltenii la perfectul simplu? Pentru că sunt(em) SIMPLI și PERFECȚI!

18. Ai vreodată de gând să scrii pe bloguri cu diacritice? :)))
Mi-am pus problema asta când am deschis blogurile noi. Mai ales la Cinemil. Mi-a trecut. Când văd câți agramați se ascund în spatele lor, îmi vine să borăsc. Eu știu că virgula NU se pune între subiect și predicat, însă scriu fără diacritice. Probleme? [n.n. Diacriticele din prezentul interviu le-am adăugat noi, așa cum procedăm cu toate materialele publicate pe site, de mult timp.]

19. Care este bloggerul pe care-l admiri cel mai mult? (exceptându-te pe tine)
Nu-mi place cuvântul ADMIRAT. Eu APRECIEZ un blogger, însă pe mulți îi apreciez offline mai mult decât online, pe alții invers. De la mulți preiau multe. Pentru că nu-mi place să fiu etichetat drept FAN X, dar și pentru că am foarte puțini pe care-i apreciez și online, și offline, prefer să mă abțin.

Irina Bartolomeu, fostă participantă la SuperBlog, actual blogger partener:

20. Ca să te citez pe tine, ”unii zic că…” (și, mai exact, Matt Cutts, șef al echipei Web Spam la Google) guest post-urile au ajuns să fie doar o formă de spam. Știind că tu ai foarte multe guest post-uri pe blogurile tale, ce vei face în acest caz?
E scoasă din context declarația. Guest-post-urile nu mai sunt utile ca metodă de SEO. Ele îți aduc trafic direct, că te prezinți altei comunități. Nu mai sunt la fel de utile, dar nu sunt nocive, cum încearcă unii să le prezinte. Iar dacă vrei să te prezinți unei nișe noi (să zicem că X vrea să-și facă blog de filme, acum n-are, și vrea să scrie la mine, pe Cinemil, pentru a se face cunoscut), sunt binevenite.

21. Ești întotdeauna o pată de culoare la evenimente. Cine îți alege ținutele și care sunt nuanțele tale preferate?
Ținutele … CINEMILe alege? Răspunsul: (punct) eu! Legat de nuanțe și culori, vă dau iarăși un răspuns elaborat. În general, întrebările din testele psihologice sunt „CARE ESTE CULOAREA PREFERATĂ?” Eu nu pot răspunde niciodată la această întrebare. Nu am o culoare preferată. Dacă mă îmbrac în mov mai mult timp este pentru că puțini se îmbracă astfel. Mâine schimb pe roz, dar, dacă devine și el la modă, îl schimb. Preferința mea este pentru CÂT MAI MULTE CULORI, iar acestea să fie cât mai aprinse. Mi-am luat un tricou polo galben, uni, însă este un galben de-ți dorești să te uiți la soare în loc să te uiți la mine.

În loc de încheiere:

Să revenim acum la punctul 16.

Maneaua cititorului de superbloguri către bloggerul său preferat
sau
De ce mă minți virtual (cover din folclorul autohton)

Scrii doar vorbe-n vânt
Care mă fac să plâng,
Nu cred niciun cuvânt
Nu te mai ascult.
Cât vei mai continua
Să mă mai minți așa
Atitudinea ta nu mă vrea
E împotriva mea!

De ce mă minți, de ce mă minți,
Eu știu că nu-i ceea ce simți,
Inima ta doar premii vrea.

De ce mă minți, de ce mă minți,
Eu știu că nu-i ceea ce simți,
Inima ta doar premii vrea.

Scrii doar vorbe-n vânt
Care mă fac să plâng,
Nu cred niciun cuvânt
Nu te mai ascult.
Cât vei mai continua
Să mă mai minți așa
Atitudinea ta nu mă vrea
E împotriva mea!

Nu mai ești cum ai fost
Nu te mai recunosc
Văd că ai tăi cititori fierbinți
NU te-au făcut să renunți
Tot ce mai am acum
O poza-ntr-un album
Articolele vechi de le citesc
Plâng și îmi amintesc
Plâng și îmi amintesc …

De ce mă minți, de ce mă minți,
Eu știu că nu-i ceea ce simți,
Inima ta doar premii vrea.

De ce mă minți, de ce mă minți,
Eu știu că nu-i ceea ce simți,
Inima ta doar premii vrea.

(refren)