Interviu cu Mirela Şurghie, blogger partener: „Îmi plac blogurile personale, în care îl recunosc pe autor”

Și-a schimbat viața la 180 de grade, își trăiește visul, se bucură de fiecare zi și scrie pe un blog care te face să visezi cu ochii deschiși. Mirela Şurghie este fost juriu în competiția noastră și actual blogger partener, cu blogul Extravita. Contează mult ca un blogger „să nu își fure căciula singur. Asta înseamnă să facă ceva care îi place cu adevărat, altfel nici nu își face vreun serviciu”, consideră invitata noastră de astăzi. Vă invităm s-o cunoașteți mai bine din interviul de mai jos.

1. Ai un blog care îi face pe cititori să viseze cu ochii deschişi la o vacanţă de neuitat, dar vrem să ştim şi mai multe despre tine. Aşadar, cine este Mirela Șurghie, online şi offline?
Un călător pasionat prin lume și prin viață. Scriu despre călătorii, dar și despre vise, vreau să încurajez pe cât mai mulți să vadă lucrurile într-un mod pozitiv, să își urmeze visele. Așa cum fac și eu cu ale mele. Nu am început cu bloggingul, întâi a fost cariera, căreia m-am dedicat total o perioadă foarte mare din viața mea deoarece credeam că de asta am nevoie pentru a fi fericită. Și am realizat nu numai că nu sunt fericită, dar că vreau cu totul altceva și am făcut o întorsătură de 180 de grade. Îmi urmez visul și mă simt cu mult mai bine decât înainte, mereu mă trezesc bucuroasă să încep o nouă zi.

2. Acum doi ani ai început să scrii pe blogul Extravita – un blog de călătorii şi stil de viaţă. Ce însemna bloggingul pentru tine acum doi ani şi ce înseamnă acum?
La început a venit ca o nevoie a mea de a mă exprima.. Mereu am fost creativă, dar nu am reușit să îmi dezvolt această latură. Am început să scriu pentru a mă regăsi cumva, pentru mine și o perioadă m-a ajutat enorm. Dar atât de mult m-am regăsit – și, în general, am mers spre online mai mult -, încât acum nu mă mai pot imagina fără a scrie pe blogul personal, care este un barometru al stării mele.

3. În 2015, blogul tău a ajuns la peste 10.000 de cititori unici pe lună, după cum menţionezi într-un articol recent. Cu toate acestea, în acelaşi articol, povesteşti că prietenele tale spuneau despre primele tale articole că erau plictisitoare şi că nu reflectau felul tău de a fi. Cum ai gestionat şi cum ai depăşit acest moment? Ce te-a ajutat să scrii articole din ce în ce mai apreciate?
În primul rând, m-a amuzat, după aceea le-am dat dreptate. Mă ajută să primesc un sfat bun când este bine intenționat și mai ales util pentru a mă dezvolta. Eram învățată să scriu pentru companie, să cântăresc fiecare cuvânt pe toate părțile, să judec prea mult, să scriu un text care să nu lase loc de interpretări greșite etc. Când scrii așa, nu este din suflet și asta se simte, se vede. Mi-a luat ceva să îmi eliberez mintea, să scriu așa cum povestesc și m-am bucurat când anumite persoane mi-au spus că se regăsesc în ceea ce scriu, în temeri, în pățanii, că trăiesc alături de mine unele aventuri etc. Până la urmă, de aceea citim bloguri: pentru experiența personală. De aceea recomand tuturor să se apuce de scris, să publice, nu să stea mult să se gândească cum ar face lucrul acesta, pentru că, oricum, atunci când începi, se schimbă totul din mers, descoperi lucruri noi, chiar și despre tine.

4. Mai menţionezi pe blogul tău şi că îţi doreşti să scrii mai disciplinat. Cât de importantă este disciplina pentru a avea succes în blogging?
Foarte importantă, ca orice altceva în viață. Cititorii se așteaptă la ceva, ei știu că intră la o anumită oră/zi și citesc ceva nou, își fac obișnuințe, te asociază cu ceva. Când eram în Asia, scriam dimineață până mă dezmeticeam, beam cafeaua etc. Publicam și plecam în treburile mele. Și îmi scriau prietene și cititoare că era o plăcere să își înceapă dimineața cu mine – era decalajul orar și articolele erau online la vremea cafelei aici. Când oamenii nu știu exact ce/cum/când postezi, nu știu la ce să se aștepte și acccesează blogul mai rar. De aceea este important, pentru cititorii fideli mai ales.

5. În doi ani, ai călătorit în peste 30 de locuri, din România si din străinătate. Ai descoperit noi pasiuni sau lucruri pe care nu le ştiai despre tine?
În mare, nu, dar am avut multe confirmări, adică zeci de exemple care mi-au întărit hotărârile; lucrurile acestea vin atunci când ai nevoie de ele. Desigur, am descoperit că îmi place să merg pe vulcani, că vreau mai mult, că nicăieri nu ai nevoie de prea mult bagaj dacă nu ai blog de fashion, că îmi priește clima și mâncarea din Asia, că îmi place Scoția chiar dacă este frig și mie îmi place la căldură. Am acumulat cunoștințe multe, dar, de schimbat, mă schimbasem cu ceva timp înainte să îmi deschid blogul, în sensul în care mintea mea era liberă – ceea ce contează, de fapt: când ești liber în gândurile tale.

6. Călătoreşti de multe ori singură şi încurajezi oamenii să încerce această experienţă. Cum te îmbogăţeşte / schimbă o astfel de călătorie?
Înveți multe, te dezvolți, devii mai puternic. Te schimbi, deoarece ieși din ceea ce cunoști, te expui la idei noi. Sunt atâtea de spus! De aceea am scris atât de multe articole despre acest tip de călătorie, iar, în unele țări, aproape toți tinerii fac asta înainte de a intra în viață. Este o experiență care trebuie încercată măcar o dată în viață. Mie, acum, îmi place să călătoresc singură, cu prietenii, cu mama….

7. Ce înseamnă, pentru tine, să te bucuri de o călătorie?
Să fac ce vreau în orice moment. Să nu mă simt grăbită, mânată de la spate să fac lucruri. Să cunosc cultura locală, unde ajung, să stau cu oamenii, nu vreau să vizitez numai obiectivele turistice. Să mănânc mâncarea locală, să îmi cumpăr ceva de acolo, să îmi amintesc de acel loc. Să am timp să trag mâța de coadă, să mă uit la oameni.

8. Ai lucrat într-o companie multinațională de retail. Apoi, ți-ai deschis un blog şi ai început să te implici 100% în această activitate. Ce te-a determinat să iei această decizie?
La un moment dat, am avut o mare dorință de a descoperi mai multe despre mine, de aceea sunt prima care militează pentru anul sabatic. Mulți oameni care nu au făcut lucrurile care îi atrăgeau, la care erau talentați, simt asta: faci o facultate care nu îți place, ajungi să urmezi o carieră care nu știi dacă ți se potrivește, unde te-a adus viața. De aceea militez pentru anul sabatic: este necesar, deoarece le dă oamenilor posibilitatea de a se autoanaliza și majoritatea ajung să se întoarcă în același mediu, dar cu forțe proaspete: nu mai este o obligație, este o alegere. Eu am avut mereu înclinații artistice, am avut și rezultate, dar am făcut contabilitate. Am simțit că vreau să fiu eu. M-am regăsit total și, acum, orice aș face, fac asumat, știu de ce, nu mai am regrete, deoarece știu cine sunt și ce vreau și de ce sunt în acest loc. Am luat controlul asupra vieții mele.

9. Care crezi că sunt calităţile pe care e important să le aibă un blogger, indiferent de domeniul despre care scrie?
Să nu își fure căciula singur. Asta înseamnă să facă ceva care îi place cu adevărat, altfel nici nu își face vreun serviciu. De aceea mulți se lasă de blogging: pentru că o fac gândindu-se, în primul rând, la ce ar avea de câștigat, iar când își dau seama că au mult de tot de lucru, că nu este atât de simplu cum pare din exterior, că este mai mult de muncă decât dacă ai fi angajat, mai ales la început, dacă nu sunt pasionați de ceea ce fac în general, renunță. Să scrie, dar despre ceea ce le place: oamenii, cititorii simt asta. Și să se bucure de toată călătoria, de ceea ce fac.

10. Care consideri că sunt cele mai importante criterii/ingrediente pe care trebuie să le îndeplinească un blog?
Nu știu în general, dar mie îmi plac blogurile personale, acelea în care îl recunosc pe autor în postări. Îmi plac blogurile frumoase, cu fotografii de calitate, care aduc ceva nou, o experiență unică, o abordare diferită, o experiență altfel. Și cele care mă motivează pozitiv. Am câteva bloguri pe care le accesez cu o anticipare plăcută, abia aștept să văd ce mai este acolo, am sentimentul pe care îl au unii în fața unei prăjituri. Acolo vreau să ajung și eu cu blogul meu.

11. Tu poți privi competiția SuperBlog din două perspective: din 2009 până în 2012, ai reprezentat sponsorul real,- Hypermarket şi ai jurizat articolele bloggerilor participanți, iar în 2014 ai devenit blogger partener SuperBlog, cu blogul Extravita. Care erau elementele importante pe care le analizai din perspectiva juriului şi care sunt lucrurile pe care le observi acum, în calitate de partener SuperBlog?
Din perspectiva juriului: când ești reprezentantul unei companii, nu ții cont numai de tine, ci şi de interesele companiei, plus că tu pledezi pentru proiect și în cadrul companiei, așa că ești puțin între ciocan și nicovală. Mă refer la faptul că este posibil să fii și criticat: tu trebuie să convingi că este ceva bun, nu că au dat banii și uite ce s-a întâmplat, ți-ai găsit beleaua. Din fericire, am evitat lucrul acesta, dar m-am gândit mult la teme, cum să le prezint, cum să fac ca interacțiunea cu compania noastră să fie plăcută, dar eram un pic stresată. De aceea, îmi printam toate articolele (după ce făceam câte un dosar copy/paste pentru toate), le comparam. Și, fără modestie, nu am avut probleme nici de jurizare, de două sau de trei ori au fost câteva întrebări la care am răspuns imediat și nu am avut nimic neplăcut.

Consider că experiența SuperBlog este un exercițiu foarte bun pentru o companie, de a vedea cât de pregătită este să intre în online, cu adevărat, pentru că online-ul este o comunicare de tip dialog. Consider că este bine pentru companii să participe la SuperBlog. Noi am avut și o competiție tip SuperBlog doar pentru real,- [n.n. Bucătar real,-, organizată tot de agenția SwissPlan.biz]; deci, este evident că mi-a plăcut proiectul și am reușit să îi conving și pe ceilalți, deși compania noastră, la nivel internațional, nu era deschisă către blogosferă. Nu a fost ușor, dar s-a aprobat tocmai pentru că am fost foarte insistentă și am avut argumente, am venit cu date, am evidențiat beneficiile etc.

Acum, mă bucur să fiu în continuare partener datorită blogului meu. Aș fi și participat dacă nu ar fi fost trecutul de sponsor. Știu că am fost întrebată atunci, când nu aveam blog, dacă aș participa, dacă aș vrea blog. Practic, aici, la SuperBlog, mi-a venit ideea de a avea blog și mă simt legată de proiect și m-am bucurat să văd cum crește, cum se dezvoltă, cum apar unii bloggeri tineri și după aceea îi văd în diferite proiecte, intrați în blogosferă. Este un proiect foarte frumos și util, așa că, în viitor, mi-aș dori să fiu, la un moment dat, din nou sponsor, din partea mea.

12. Ce apreciezi la competitia SuperBlog, dar şi ce ai îmbunătăţi?
Apreciez dedicarea echipei și modul profesionist în care reușesc să organizeze totul, cu probele, cu sponsorii etc. Și că s-a creat o comunitate mare în competiție, prietenii, se vede că este ceva bun, deoarece oamenii vin și rămân. Ce aș îmbunătăți: depinde și de ce se poate face, că așa, din condei, este simplu de spus. Poate un premiu de popularitate, alegerea publicului. Dar numărul mare de participanți arată clar câte beneficii aduce participarea la SuperBlog, indiferent în ce calitate: sponsor, partener, concurent.