Interviu cu Robin Molnar, câştigătorul SuperBlog 2011

Pasionat de lumea IT şi de comunicarea online în egală măsură, Robin Molnar, autorul blogului robintel.ro, este câştigătorul locului I în SuperBlog 2011 şi actual blogger partener al competiţiei. Consideră că „orice participare la un concurs te învață ceva” şi că, „pentru a avea succes la SuperBlog, este esențială participarea continuă, repetată, pentru a înțelege cum funcționează și cum evoluează acest concurs care, practic, este ca un organism viu, schimbător, uneori mușcător, ca un șarpe exotic, misterios și frumos, totodată”. Dacă vreţi să-l cunoaşteţi mai bine pe Robin, vi-l prezentăm în interviul de mai jos:

1. Cum ți-ai găsit, ca om de IT prin excelență, pasiunea pentru scris și comunicare?

Cred că, în viață, fiecare trebuie să ia câte puțin din fiecare. Or, cum la birou lucrez cu specificații clare, cu proceduri și alte asemenea, în privat îmi permit luxul de a folosi alte reguli, alte modele, alte proceduri: de exemplu, las imaginația să zboare, să mă ducă, să mă aducă, să mă răscolească precum un vuiet de toamnă târzie și aproape înghețată.

2. Ce subiecte abordezi pe blog și despre ce nu scrii pe acesta? Ce te inspiră și motivează să lansezi un nou articol?

Nu scriu despre gambling, nu scriu despre iluzii absurd-transcendentale, nu scriu despre mondenități, nu scriu despre modă, nu scriu despre aspecte excesiv de personale, dar faptul curent, gândul curent, ideea curentă mă inspiră să scriu.

3. Cât timp dedici blogging-ului?

Cel puțin câte două ore pe zi. Câteodată am ce scrie, câteodată nu. Dacă nu pot să reclădesc o idee în forme noi, nu mă-ncumet să reîmpachetez ceea ce au scris alții și o las baltă.

4. Cum gestionezi comentariile pe blogul tău? Ai o politică anume privind cenzura?

Bunul-simț este primul punct al regulamentului de cenzură: nu-mi înjura prietenii, nu mă înjura gratuit, folosește argumente, nu atacuri la om, chestii de-astea simple, elementare, de bun-simț, după cum spuneam.

5. Ce bloguri citești/comentezi și de ce? Din ce alte vehicule media te informezi?

Comentez mai puțin, citesc mai mult. Zoso.ro în fiecare zi, zi de zi, an după an, apoi alte bloguri de-ale prietenilor, cunoscuților și intelighenției, în ordinea aceasta.

Folosesc mult Twitter, pentru că nu cenzurează informația la fel de crunt ca Facebook, folosesc alte bloguri, folosesc diverse publicații (ziare, reviste).

6. Ce părere ai despre concursurile de blogging? Dar despre SuperBlog?

De-a lungul timpului, am participat la zeci de concursuri, și nu doar de blogging. În general, orice participare la un concurs te învață ceva și este important doar să participi, pentru că siguri vei câștiga ceva ce, altfel, înainte de concurs sigur n-ai avut.

În general, trebuie să-ți dorești să fii mai bun în orice domeniu, chiar dacă-l practici ca hobby sau pentru mai mult decât atât. Or, aici intervin concursurile: oferă și motivații, și… motivația!

De aceea, în opinia mea, pentru a avea succes la SuperBlog, este esențială participarea continuă, repetată, pentru a înțelege cum funcționează și cum evoluează acest concurs care, practic, este ca un organism viu, schimbător, uneori mușcător, ca un șarpe exotic, misterios și frumos, totodată.

7. Care a fost, în cazul tău, „secretul” succesului în SuperBlog? Ce crezi că te-a diferenţiat faţă de ceilalţi participanţi suficient de mult pentru a câştiga locul I în SuperBlog 2011?

Aveam în spate experiența participărilor anterioare, un strop de pasiune, o idee și multă putere de muncă. Am câștigat, deci, dar la doar trei puncte diferență, dintr-o mie sau două, nu-mi amintesc. Oricum, diferența era minoră, înțeleasă la proporțiile scorurilor de atunci. Practic, m-am departajat printr-un cuvânt și o virgulă, pe acolo. Dar cum am făcut asta? Este, dacă-mi permiteți, secretul învingătorului: munca și pasiunea.

8. Poți să ne povestești o întâmplare haioasă privind comunitatea SuperBlog?

Aș putea, dar nu-mi permit circumstanțele. Am respect pentru niște oameni și n-aș glumi cu anumite chestiuni, dacă ei înșiși n-o fac. Dar și când or s-o facă…

9. Ai vreun sfat pentru participanții la SuperBlog? Dar pentru organizatori, parteneri sau sponsori?

Cred că cel mai bun sfat pe care pot să li-l ofer este să asculte sfaturile seniorilor și câștigătorilor competiției.

10. Care sunt oportunitățile, dar și pericolele în blogosferă?

Pericolul este să te apuci de scris pe blog pentru bani, strict pentru bani. Este ca și cum te-ai apuca de sculptură în orez doar ca să faci un pilaf. Iese, dar nu ceea ce trebuie.

Pericolul este să exprimi niște idei prin care să-ți îndepărtezi prietenii, rudele, oameni care chiar contează pentru tine.

Intrebări din public: Emil Calinescu, participant veteran la SuperBlog

11. Ce superbloggeri ai cunoscut offline și ce părere ti-au lasat? Cu ce se deosebește comunitatea SuperBlog de alte comunități online?

Cred că am cunoscut toți superbloggerii care au vrut să ne cunoaștem. Și cred că particpianții la SuperBlog, și aici mă refer în special la superbloggerii care participă la toate probele – sunt niște oameni dârzi. Iar eu am cel mai profund respect și cea mai sinceră admirație pentru astfel de oameni întrucât, într-o epocă a frugalului, este greu, aproape imposibil, să-ți păstrezi consistența și persistența acțiunii îndelungate, așa cum participarea demnă la SuperBlog o cere. Respect, supperbloggeri.

12. Crezi ca este un dezavantaj pentru un blogger faptul ca NU e din capitală? Sunt bloggerii din capitală avantajați față de cei din provincie?

Nu, nu contează de unde ești, câtă vreme proveniența nu-ți provoacă anumite frustrări capabile să intoxice articolele de probă de la SuperBlog. Trebuie să înțelegem că nici juriul nu este exclusiv bucureștean, respectiv că și dintre evaluatorii care citesc, nu toți sunt născuți și crescuți în București.

Cred că este cazul să renunțăm la aceste amărăciuni provinciale, care pe Internet nu și-au nici rostul, nici locul. Și este logic de ce, pentru că Internetul ne permite să localizăm o idee, orice idee de-a noastră, în orice loc de pe lumea asta și inclusiv în spațiu.

13. De ce ROBINTEL? Nu este contraproductivă folosirea unui diminutiv? Nu pare deloc profi, în opinia unora.

Da și ba. Mai de grabă ba. Robintel nu este Robințel, diminutiv, ci Robin + Tel sau Robin + Intel. Sunt ITst, am o sută de kilograme și nu mă alint, nu în public, cel puțin.

Revenind, Robintel este un joc de cuvinte, la fel cum blogul este un joc de idei, la fel cum SuperBlog-ul este un joc de imaginație și spirit practic, pragmatic, ca și cum ai amesteca miere cu praf de stele și ai obține leacul la plictiseală.

14. Care este principalul beneficiu pe care ți l-a adus SuperBlog-ul?

Oamenii, indubitabil. Voi, deci.

15. De ce susții în continuare competiția? Ce beneficii îți aduce statutul de partener?

Susțin concursul SuperBlog pentru că susțin cu tărie ideea de muncă, de continuitate, pentru că mi se pare nobil să sprijin o activitate care vă ajută să vă disciplinați, dacă este cazul, munca sau pasiunea.

Spuneam și mai sus că îi admir foarte mult pe superbloggerii care participă la toate probele concursului SuperBlog. În spiritul acestei idei, sprijin competiția cu dorința fierbinte de a vedea cât mai mulți oameni împlinindu-și vocația sau creația, începând și cu acest concurs.

16. Cum a fost să jurizezi o probă anul trecut? Ai părut cel mai pretențios jurat, notele tale fiind cele mai mici. Ne poți explica de ce ai dat note atât de mici și dacă vei mai juriza pe viitor vreo probă?

Am un defect profesional, prin aceea că sunt foarte riguros și foarte puțin subiectiv. Ca atare, am citit fiecare articol, am notat ce mi-a plăcut, am notat ce mi s-a părut relevant pentru contextul competiției, am dat notele și, apoi, am luat la puricat fiecare notă în parte, pentru o a doua corectură.

Pentru că sunt un om riguros și scrupulos, am realizat că primele note – când așteptările mele erau prea mari – erau prea mici, așa că le-am ponderat. Astfel, după mai bine de o zi de muncă, am obținut un rezultat al notării care să mă satisfacă din punct de vedre al calității și rigorii și, astfel, nu am nimic să-mi reproșez vizavi de această notare.

Dacă vă încălzește cu ceva, deși mă îndoiesc, așa decurge notarea mea în orice circumstanțe, indiferent că vorbim de acțiuni personale sau profesionale. Și da, dacă voi mai juriza, voi fi la fel de riguros. Disciplina participanților trebuie respectată, munca trebuie respectată, deci se impune rigoare la corectare.

17. De ce pe blogul tău nu apar interviuri? Mie, personal, mi-ar plăcea să citesc interviuri pe alte bloguri.

Le las altor bloggeri plăcerea de a scrie interviuri. Personal, nu sunt prea interesat de ceea ce oamenii vor să-mi spună. Mai degrabă, sunt interesat de lucrurile pe care oamenii ar vrea să le țină doar și doar pentru ei.

18. Un cuvânt de încheiere.

Pentru mine nu este important ca notele să fie pe placul tuturor, ci ca acestea să corespundă riguros unui singur sistem de evaluare. Adică fără măsură dublă, fără subiectivism.

În concluzie, dacă-i măsor pe toți oamenii după aceeași oca, mi se pare că acționez corect. Și dacă având doar un butoi de apă din care trebuie să le dau tuturor câte un pic, tot porția cuvenită le-aș da-o, indiferent cât de sete le-ar fi. Așa și cu notele.