Cât timp vă antrenați pentru noua ediție a competiției, ne-am gândit să v-o prezentăm pe Sorana Bordaș alias Irealia.eu, marea campioană în Spring SuperBlog 2013. Voiam de mult s-o luăm la întrebări, dar planurile, călătoriile și timpul drămuit – și ale ei, și ale noastre – au făcut să ne sincronizăm abia acum.
Așadar, dacă sunteți curioși s-o cunoașteți pe cea dintâi superbloggeriță care a câștigat primul loc în istoria de 6 ediții a competiției (2008 – martie 2013), vă invităm să o descoperiți în răspunsurile de mai jos. Și, dacă aveți și voi întrebări pentru ea, le așteptăm în comentarii 🙂
1. De ce ți-ai creat blog și ce te inspiră să scrii?
Blogul a apărut când sufletul meu a vrut să vorbească mai mult, fără să facă apropiaților capul calendar. Iar ca să nu turuie singur, i-am făcut blog. Nu pot să arăt cu degetul un anume factor care mă inspiră. De multe ori inspirația mă trage de mânecă taman când sunt mai ocupată, de-mi vine și s-o plesnesc! Ea-mi lipsea! Cred că n-ar da greș un păhărel de whisky și un dram de liniște! 😉
2. Cât timp dedici blogului?
De la câteva minute, la toată ziua. Când suferă blogul, sunt fericiți ceilalți, când mă înțeleg ei, profită blogul. Situația e într-un dezechilibru stabil!
3. Cum de ai ales denumirea „Irealia”?
Pe când țineam jurnalul Sabinei, am scris un articol intitulat ”Inglorious Romania sau țara lu` Speranța Nehotărăscu”. Evident, mă supărase ceva. Și l-am încheiat așa: ” Mai stau, până plec…în Irealia!” Nu găseam o țară în care să nu-mi sufle vreun pericol în paranoia, așa că am inventat-o și m-am mutat când am prins momentul!
4. Pe unde se plimbă Irealia online și care sunt blogurile ei preferate?
Irealia nu se mai plimbă cât ar vrea. Blogurile pe unde ajung sunt în blogroll, sub denumirea de Călătorii virtuale/Alte lumi. Dintr-un blog mi-am făcut carte, pur și simplu i-am aranjat toate articolele în word și m-am dus și-am tras-o la xerox, s-o pot citi în voie.
Lotusul. Mi-a întins câteva mâini fata asta și la propriu și la figurat și cu voie și fără de voie… J Și scrie pentru sufletul meu. Și-al tău!
Mă delectez cu Hapi. Smulge zâmbete când nu vrei să le dai! S-a specializat!
Mirela e o enciclopedie ambulantă, o artistă care trăiește mult și din plin.
Îl citesc cu drag pe Ghurhu și-asta datorită ediției din primăvară, când ne-am întâlnit. Ne-am văzut, ne-am citit, ne-am plăcut, ne-am bătut! 😉 Acum îi țin pumnii.
Am descoperit-o și pe Dana la Spring SuperBlog; cred că s-a descoperit și ea și încă se minunează de ce și cât poate.
O citesc de ani buni, am toată colecția Tango, pe Simona Catrina, care nu cred că mai are nevoie de vreo prezentare. Și-ar mai fi, dar nu mai termin…
5. Ce reprezintă pentru tine SuperBlog și de ce ai participat la 2 ediții?
SuperBlog reprezintă o sumă de trăiri frumoase! Doamne, dar cum am mai trăit eu competiția! Încă simt nevoia să-i mulțumesc Olimpiei (www.almanahe.wordpress.com) pentru că la ea am văzut anunțul și-am zis că-i țin de urât! Am participat la două ediții pentru că am câștigat-o pe-a doua, altfel eram printre concurenți și acum! 😉
6. Ce ți-ai propus la începutul competiției și cu ce impresii ai rămas la final?
I-am zis Irealului: ”Sper să nu mă fac de groază!” El m-a rugat doar să nu le pun pe toate la suflet, să mă detașez. Întreabă-mă dacă am reușit! 😉 Nu-i cazul, n-am reușit! Am țipat și-am plâns și-am făcut ca toți dracii, și de bucurie și de necaz, dar a meritat și-aș face-o din nou!
7. Ce le recomanzi bloggerilor participanți? Tu ai avut o strategie anume, un plan care te-a ajutat să câștigi locul I?
Să se detașeze și să nu le pună pe toate la suflet? Lol. Sincer, nu mă pricep la recomandări. Cu siguranță știu ei mai bine ce-i de făcut! Planul meu a fost să scriu cât de bine și frumos și creativ pot. Să mă pliez pe cerințe, să intuiesc ce vrea juriul. Am reușit de câteva ori.
8. Ce le recomanzi sponsorilor care susțin SuperBlog și jurizează articolele participanților? Dar organizatorilor?
Dacă-mi permit, le recomand să nu se grăbească în acordarea calificativelor, să nu uite ei înșiși de cerințele pe care le-au impus în prezentarea temei. Oricum, în cele două ediții la care am participat, juriile s-au achitat frumos de sarcină. Cu vreo două excepții, care m-au determinat să scriu recomandarea de mai sus. 😉
9. Dacă blogosfera s-ar putea adapta la dorințele și planurile Irealiei, cum ar trebui să fie?
Ireală! J Nu! Nu știu… Cred că eu ar trebui să mă adaptez la mersul blogosferei, că-s în minoritate. Sau s-o țin pe drumul meu, cât trag boii la căruța asta.
10. Cât de mult contează publicul de cititori pentru bloggerița Irealia? Cum îi ții aproape? În ce măsură te-au susținut pe durata SuperBlog?
Contează mult cititorii, aș minți să spun că scriu pentru mine. Nu scriu pentru mine, scriu din mine, pentru lume. În lumea asta sunt și eu, frumoasă întâmplare. Oare îi țin aproape? Habar n-am. Aș spune că da și nu. Cei care-au plecat au plecat pentru că am fost sinceră. Dar nu diplomată. Cei care-au rămas au rămas pentru că sunt sinceră și mă plac pentru ce scriu, nu pentru ce sunt. Poate nu-s cel mai frumos om, nici cel mai bun, nici cel mai popular. Dar unii mă plac și pe mine. Am noroc! Iar eu le mulțumesc și le doresc bine.
În timpul celor două ediții de SuperBlog mi-au stat alături cititorii, să știți. Au înțeles că-i important pentru mine și mi-au dat curaj la ocazii. (Bine, vorbesc prin prisma celor care comentează sau a celor care mă cunosc și-mi spun prin viu grai). Traficul a rămas constant. Pentru ediția din primăvară am creat povești aproape exclusiv, exact pentru ei, pentru cititori. Pentru a nu-i plictisi. Se pare că a fost de bun augur.
11. Esti mamică la dublu cu normă întreagă și o superbloggeriță talentată (și nu o zicem doar noi!). Care e secretul tau? Cum te împarți? Când găsești timp pentru toate?
Nu? J Dar cine-o mai zice? J Hehehe. Că-s mămică la dublu o mai zic și alții, e evident. Țipă bebeștinul, se-ncruntă Sabina, e clar, ai mei sunt! N-am niciun secret, sunt infernal de normală. Sau nu? Nu știu cum e să fii normal, de fapt! Când mă dedic altor activități, suferă copiii, e clar. Nu mă pot împărți altfel, dar norocul meu e el, Irealul! Am mai zis-o: copiii mei au tatăl perfect, cu mama ata ete, nu le pot avea pe toate! J
12. Știm că ai fost profesoară de engleză. Cum este Sorana alias Irealia la catedră? Ce te motivează să fii cadru didactic? Care sunt plusurile și minusurile? Și, dacă ar trebui să alegi altă profesie, care ar fi aceea?
La catedră eram teacher și-atât. Am fost exact ca acasă, cu ai mei. Uneori prea drastică, alteori prea nervoasă, hazlie la ocazii, corectă. Am ținut să-mi fac treaba cum am știut eu mai bine. Când mi-am dat seama că nu mai am chef, am salutat frumos și m-am retras. Motivația mea a fost dragostea față de ceea ce făceam, dar la un moment dat m-am trezit gândind că e inutil să mă zbat, că ceva nu fac bine!M-am dat jos din șa fără să am niciun plan, așa cum am trăit toată viața: A fi cumva și la vară cald! Plusul stă în copii, minusul în sistem!
‘Eeeei, Claudia, mă pui să visez! Scriitor! Pe-o insulă, în Grecia! ;
Felicitari si la mai multe premii 😀
Mulțumesc frumos, le primesc cu brațele deschise! 😉
Pășesc cu drag în țara Irealia și mă bucur că am cunoscut-o pe Sorana în timp ce competiția pe care a câștigat-o era încă în desfășurare. Așa s-a întâmplat că m-am putut bucura alături de ea.
Da` Sorana ce se mai bucură c-ai cunoscut-o! Îți spun eu, știu direct de la sursă! 😉 Mulțumesc, Sonia, o plăcere să te știu în ”țara” mea!
Sorana, stii ca suntem tare mandri ca ne-ai acordat noua primul tau interviu, nu-i asa? 🙂 Multumim!
Voi știți că-mi stă bine îmbujorată, da? Eu mulțumesc! Insist! 😉
Sorana esti superba! Prin tot ce transmiti:) Stiu ca esti si o super mama, nu numai super Irealia noastra:) La cat mai multe articole!:*
Silvia, ce surpriză plăcută, te pupific! Mulțumesc, fie să le scriu mai frumoase! Cât despre apelativul ăla, super, am roșit toată, dar nu te contrazic aici, poate ne întâlnim la o poveste cu iz de cafea… 😉
Irealico, da’ lung şi bine te mai ţine mulţumescu’! Îmi vine să ţi-l las numai ţie, că te ţine şi mult! 🙂
D-apoi să știi! Iau tot câte-un strop și-ndes dopul la loc pe sticluță, că nu se știe când mai am nevoie de el! Și-n cazul de față, să fim serioși, mai dădeam io interviuri de n-ai fi fost tu?! 😉 Deci, ce ziceam? Aaa, da: mulțumesc! Te pupific! 😉
Mi-ar tihni cartea Irealiei, cea trasă la xerox. Sau tipărită, în ediție revizuită și adăugită, că au apărut noutăți. Să tot citesc slova ta, doar nu-i un secret că-mi place la nebunie cum scrii. Sorana, sunt foarte mândră că m-ai pomenit, cu toate că n-am niciun merit. Am doar norocul să te fi întâlnit prin…Irealia. Succes, mamă de miracole! 🙂
Mirela, cum mă răsfeți tu, mai rar, mulțumesc! Cu atât mai mult cu cât meritele tale sar în ochi, nu-i numa` așa, aprecierile mă onorează!
Pe FB ne-am lămurit, ziceam de blogul Lotusullui că l-am tras la xerox, nu de ce-am scris eu, dar îmi e caracteristic să mă exprim mai lacunar, convinsă că toată lumea poate țopăi în voie prin ungherele minții mele și pricepe fix ce gândesc eu. Măcar ne-am lămurit 😉
Pupifici! 🙂
Acuma vad ca pot sa-ti spun Sorana, asa ca spun: Sorana, iti multumesc ca imi dai ocazia sa te citesc, uneori invat si de la tine, iti multumesc ca ai participat la o competitie alaturi de mine, mi-ai fost adversar de la care am avut ce invata si pe care il felicit sincer. Da, cred ca esti o scriitoare ireal de talentata si cred ca tu o sti deja. Cand am citit primul tau articol inscris in competitia SB am zis: femeia asta va castiga. Asta am zis, crede-ma! Succes mai departe in blogosfera si mai ales in … fotografie. 🙂
Traian, așa-i, e momentul să jucăm tontoroiul pe undercoverul meu șubred și să-mi asum inepțiile. Io-s aia. 😉
Nu pot să mă iau în serios și să mă consider scriitoare, dar mi-ar plăcea să ajung pe-aproape când voi fi mare. Îți mulțumesc frumos, să știi că fotografia mă atrage, dar scrisul e mai ieftin! 😉
Toată, toată nu chiar, doar partea simpatică, mulțam din suflet! Nu m-ascund, da-s mai mari bujorii ca mine, serios. Las` că mă obișnuiesc eu și cu super-binele și m-oi întinde să-l culeg pe cel ce-mi aparține! 🙂
Da, exact cu vocea aia! Și nu mi se pare deloc, bebeștinul are fix mersul lui în concert, balans-balans! 😉
Te pupific!
Irealo – tu cind mi-esti, esti toata tu 🙂 Si sa stii ca mai sintem unii carora ne esti draga si om, si blogerita si mama si si toate una peste alta 🙂 si nu te mai tot ascunde atita dupa imbujorari si alte cele: ce-i al tau – e al tau. Just reach out and get it (cre’ ca asta suna cu o voce anume in capul tau…:) ) Te pup!
Ghurhu, s-a cățărat răspunsul deasupra comentariului tău! 😉
Lumile Irealiei au o vibratie aparte, au acea infiorare pe care numai un visator ce atinge profunzimile o poate da cuvintelor.
Tocmai m-ai lăsat fără ele, cuvintele. S-au retras, timide, într-un colț. Nu-s obișnuite să li se vorbească atât de frumos. Dar un mulțumesc tot am la îndemână, el e des folosit și e mai curajos. Mulțumesc!
De n ai fi fost tu nici eu poate n as mai fi scris atunci cand viata mi a aratat o grea cotitura. Dar ai fost, m ai indemnat si sustinut. Multumiri, admiratie si ganduri frumoase am pentru tine. Interviul asta mi a facut dor de scris, de blogosfera si de oameni frumosi. Sa ne vedem cu bine in supercompetitia ce vine.
Vavaly, ai fost și ești aproape de sufletul meu. Mulțumesc. Dacă am întins un umăr, sunt fericită, am avut și eu partea mea de ajutor. Te pupific! 🙂
Sunt mandra de tine si ma consider o norocoasa ca am avut ocazia sa te cunosc si sa ma bucur de scrisul si sufletul tau de pe vremea cand Sabina ma incanta cu ghidusiile ei. Ti-am intuit de atunci talentul, umorul,dragul pentru cuvantul scris. Meritai confirmarea asta si cred ca meriti si mai mult de atat. O carte cu numele tau. Felicitari,Sorana!
Fie să se întâmple să merit și cartea, Maya! Îți mulțumesc din suflet, ți-ai făcut timp să-mi bucuri seara. Mulțumesc frumos.
Iti scrie fata care se mira…cum de o minune m-a oprit din drum si m-a ciocnit de tine. Uite de ce iubesc eu SuperBlog: mi-a adus cel mai frumos cadou de aniversare la 35, pardon, 18 anisori.
Am citit si m-am intrebat cum de reusesti tu sa faci o poveste si dintr-un interviu. Si sa duci modestia pana la cer, imaginandu-ti, din nu stiu ce motive care o sa ma depaseasca mereu, ca lumea te iubeste doar pentru cum scrii. Sorana mea, tu esti in tot ce scrii si scrii tot ce esti. Cum iti imaginezi ca lumea care te si cunoaste poate sa desparta bucatile astea, tu si scrisul tau si sa te iubeasca altfel decat intreaga, pentru amandoua?
Ma simt mandra, mandra si ma minunez, ai dreptate, ca m-am pomenit printre dragii tai mai sus. Ma obligi stii? Asa ai facut mereu. Ma obligi prin fiecare vorba a ta pe blog, ma obligi sa ma ridic si sa vreau sa fiu buna ( hihihi, ca si cum eu nu as vrea…dar e mai usor sa dau vina pe tine, oricum) si mi-e draga de nespus obligatia asta.
Un singur lucru mi-a lipsit mai sus: vorba aceea pe care eu o aud in timp ce ii zaresc literele: „mnoah….”
Mnoah… 🙂
Nimic nu-i întâmplător, eu am învățat multe din întâlnirea noastră și după ea. Avem ce povesti la următoarea! Și bucuria-i a mea, că noduri de-astea leg tot mai greu! 😉
Nu-i modestie, e știință! 😛 Am fondul bun, vorba aia, da-i poluat, așa că lumea-i îndreptățită!
Tu zboară, dă-mi ocazia să spun într-un moment: Ți-am zis eu! 😉 Pupifici, mulțumesc.
Stiu ca te-am urmarit si-ai sustinut un ritm si o stacheta…e normal c-ai castigat.
Sa urmeze cat mai multe premii si interviuri!
Succes si inspiratie in noua etapa.
Blogul tau e unul dintre locurile care-mi aduce calm si liniste in ganduri. La mine e un taraboi constant :))
Hapi, mulțumesc frumos, eu le aștept cu brațele deschise, numai că tare cred c-ar trebui să și fac ceva să le merit, ori sunt într-un popas (re)creativ 🙂 prelungit. La SB nu mai particip etapa asta decât de pe margine. Voi încerca să le fac viața frumoasă celorlalți, că-s plină de bune intenții.
Blogul tău o fi de tărăboi, da` pițigoii-s faini și hazlii. 😉
Pentru tine… un buchet de flori cules printre rândurile din Irealia. Datorită ţie i-am descoperit şi pe ceilalţi…
Adrian, mulțumesc pentru flori! 🙂
Mă bucur c-am reușit să intermediez conexiuni între oameni faini. Cred că tocmai mi-ai încununat seara!