Dependentă de tehnologie, pasionată de fotografie, pictură, social media și Maramureș, jurnalista și bloggerița Irina Bartolomeu a intrat în lecturile și în analele SuperBlog odată cu participarea la edițiile din 2011 și 2012. Ulterior, a continuat să ne susțină în calitate de blogger partener și, fiindcă urmărește mereu cu atenție obiectivă competiția, dar este destul de reținută, ne-am gândit să-i descoperim personalitatea mai îndeaproape și să v-o prezentăm și vouă. Ce am aflat citiți mai jos 🙂
1. Cine este Irina Bartolomeu?
Irina Bartolomeu este, în câteva cuvinte, așa cum scrie și pe blog, „Jurnalist. Blogger. Fotograf. Online. Social media. Tutun. Mare. Pictură. Încăpățânare.”
2. De când ai blog și de ce l-ai creat? Cât % inspirație și cât % transpirație implică, în cazul tău, bloggingul?
Sunt activă din 2007, odată cu participarea la competiția de proiecte NetStartUp, când am conștientizat că blogul poate fi un instrument puternic pentru comunicare și promovare a brandului personal. În ceea ce privește conținutul, aș zice ca proporțiile inspirație/transpirație sunt egale. Cred că timpul petrecut ca documentarist și-a pus amprenta foarte tare; nu există vreun articol pentru care sa nu mă fi documentat înainte.
3. Ai un palmares bogat în realizări online și nu numai. Care ți-a adus cea mai mare satifacție?
Toate competițiile la care am participat au fost importante. Nu pot spune că una e mai importantă decât alta, pentru că fiecare diferă prin specificul ei. Și competiția SuperBlog a fost importantă, dar și competiția “Reporter / Blogger European”, la fel și bursa de jurnalism social… Fiecare a fost un pas important în realizările profesionale.
4. Cum ai prezenta competiția SuperBlog celor care nu o cunosc? Ce recomandări ai pentru participanți, sponsori, organizatori?
Participanții să aibă încredere în forțele proprii și să nu abandoneze “cursa”, organizatorii să aibă răbdare cu toți “nebunii”, iar sponsorii să privească mai obiectiv articolele înscrise. Desigur, omul, prin însăși fiinta lui, este subiectiv, însă, în astfel de competiții, obiectivitatea ar trebui să primeze.
5. Ce reprezintă pentru tine social media?
Social media este domeniul în care lucrez acum. La modul general, social media este ceea ce îți dă de gândit. Astăzi nu mai este doar un moft și nici nu se măsoară în număr de fani, like-uri, vizualizări. Dincolo de planul editorial care n-ar trebui să lipsească din nicio strategie de social media, dacă tu, prin conținutul creat, reușești să-i dai de gândit cititorului / privitorului / ascultătorului, înseamnă că ai reușit ceea ce ți-ai propus. Social media este mai mult decât o poveste.
6. Ce ai face într-o săptămână fără acces la telefon, tableta, computer, Internet, televizor?
Recunosc că sunt workaholică și rezist foarte greu (a se citi „nu rezist”) fără a avea acces la tehnologie. În era tehnologiei, este destul de greu să te desprinzi de toate acestea. Bineînțeles, am testat într-un week-end când am plecat din București fără laptop, însă am avut telefonul. N-am reușit să rezist mai mult de câteva ore în care să nu accesez sau să verific dacă totul este ok, chiar dacă știam că lăsasem lucrurile să meargă ca pe roate…
7. Ești soție, mamă, angajat, blogger. Cum găsești timp pentru toate?
Orice soție, mamă, angajat trebuie să investească timp în cel puțin o pasiune, nu? Pe de altă parte, mamă fiind, am învățat să le descurc pe toate și să întorc timpul în favoarea lucrurilor cu adevărat importante.
8. Un subiect despre care nu te-ai sătura scriind este…?
Maramureș. Pentru că este mai mult decât locul natal al tatălui meu; este un ținut de legendă. Nicio altă zonă din România nu și-a păstrat tradițiile și obiceiurile așa cum o face Maramureșul… Și, bineînțeles, despre ceea ce se întâmplă interesant în online. Povești, campanii, fapte, oameni.
9. De când ai pasiunea pentru fotografie și cum ți-o manifești?
Nu mai țin minte când m-am apucat de fotografie. Cert este că am început promovând fotografiile lui Valentin [n.n. soțul Irinei]. Apoi, treptat, a început să-mi placă, am citit și am testat, mi-am cumpărat aparat, am investit în lentile și alte accesorii… Am avut primele participări în expoziții colective, apoi expoziție individuală la Teatrul Masca (prin intermediul unei competiții de blogging), cu fotografii realizate în timpul repetiției la piesa „Romeo și Julieta”. Car rucsacul foto după mine, dar „trag” doar când mă inspiră ceva anume.
10. Știm că și pictezi. Cum și când a început acest hobby?
M-am apucat de pictură dintr-o joacă. De fapt, desenul a fost primul care m-a motivat. Câți dintre noi aveau frumosul obicei de a-și desena marginile caietelor de școală? Ăsta a fost primul pas și primul contact cu desenul. De la floricelele desenate în joacă pe marginea caietului, am ajuns la zeci de coli de hârtie pe care mi-am exersat mâna. Și creionul. Saltul următor a fost trecerea la pensulă. Culoare. Am început cu acrilice și lemn. Bile, cutii și placaje din lemn. N tipuri de vopsele, mate, opace, lucioase ori metalice; dizolvanți, vernisuri. Nici acum nu am găsit vopseaua acrilica potrivită pentru un anumit mediu. De la acrilice, am trecut ușor la pictura în ulei. Alte pensule, pânze, șasiu, șevalet. Alte investiții, alt timp regândit.
11. Ești o cunoscută și pasionată iubitoare de animale. Cu ce ai compara relația cu patrupezii tăi (cei actuali, anteriori, oricare)?
Patrupezii mei fac parte din familie, îmi sunt prieteni. Se numără printre cele mai frumoase suflete în care investesc iubire și încredere; sunt la fel de importanți ca oricare alt om drag mie.
12. Ce-ți dorești cel mai mult de la viitorul tău? Menționează măcar un vis pe care îți dorești să-l vezi împlinit.
Să călătoresc mai mult…
Întrebări din public – Emil Calinescu:
13. Din punctul tău de vedere, cum te-ai simțit mai bine: ca partener sau ca participant? Ai tentația de a renunța, în viitor, la statutul de partener pentru a (re)intra în joc?
Am avut tentativa în primăvară, însă, oricât de mult mi-ar plăcea să particip din nou la competiție, din pacate, timpul este principalul vinovat…
14. De ce ai sfătui pe alții să participe la SuperBlog? Dă-le, te rog, 3 argumente în acest sens.
Cel mai important argument ar fi stimularea creativității. Urmează, desigur, competiția în sine și, nu în ultimul rând, premiile.
15. De ce „blog PE VERTICALĂ”? Explică, te rog, „sloganul” blogului tău.
Idei pe verticală: pe scurt, calitate în loc de cantitate.
16. Tu ai adresa irina.bartolomeu.ro. Soțul tău are domeniul bartolomeu.ro, care este un site doar de poze. Nu crezi că-ți aduce prejudicii de imagine acest lucru? Nu crezi că ar fi fost mai bine, ca imagine, să ai un domeniu al tău, distinct, și nu un subdomeniu (o extensie) al domeniului soțului tău? Misoginii pot interpreta asta în fel și chip…
Nu are nicio legătură aspectul tehnic în raport cu cel „artistic”. Important este conținutul, nu calea de accesare. În plus, între noi este un parteneriat. Și, nu în cel din urmă rând, numele domeniului este numele de familie (nume de care sunt mândră, bineînțeles!), nicidecum numele lui de botez…
17. Te consideri om sau te consideri blogger? Crezi în distincția asta – om versus blogger?
Raționamentul întrebării este greșit. „Blogger” este unul dintre multele atribute ale substantivului „om”, care, în acest caz, mă reprezintă. E ca și cum ai întreba un bucătar: „Εști om sau mâncare?” „Doar omul a dat valoare lucrurilor, spre a se susține – el a dat lucrurilor noima lor, o noimă omenească! De-aceea i se spune „om”, adică cel care prețuiește.” (F. Nietzsche)
18. De ce, dacă ai domeniu propriu al blogului, adresa de mail este una gratuită, de gmail? Nu crezi că ar fi mai profi să ai o adresă gen irina@bartolomeu.ro?
Se recomandă folosirea adreselor de e-mail „profi” în cadrul firmelor/companiilor etc. Or, blogul meu nu este o companie, nici nu aparține vreunei companii. Este blog personal.
19. După acest interviu, pe care-l consider un fel de demo sau beta, accepți provocarea de a da un interviu complet și adevărat [n.n. live, pe chat] pe EmilCalinescu.EU?
În măsura timpului disponibil, da.
Faci un comentariu sau dai un răspuns?